Ziua în care mi-a fost rușine cu buzoienii mei. Câtă prostie, câtă rea-voință?

Dinamo s-a impus la o diferență de cinci goluri (30-25), iar cine nu a văzut partida ar putea rămâne cu impresia că bucureștenii nu au întâmpinat mai deloc rezistență. Ei bine, nu a fost așa. Chiar dacă a fost condusă și cu șase goluri la un moment dat, HCDS a fost permanent în joc. 

"Momeala" strategică ticluită de Aihan Omer putea da roade, Constanța s-a apropiat la un singur gol în finalul primei reprize și, în ciuda unui debut de act secund mai puțin favorabil, a echilibrat treptat balanța și a recuperat pas cu pas. Rezultatul putea fi cu totul altul dacă Dinamo nu ar fi fost ajutată în momente cheie. Și nu de pe margine, de vreo super-idee a lui Eliodor Voica. Nu. Ajungem, așadar, la brigada de arbitri, Georgian Băducu și Răzvan Voicu, a căror manieră de a conduce jocul a fost cel puțin bizară. Nu spun că au fost rău intenționați, că au venit cu temele făcute, capabili de a face orice pentru a bloca accesul Constanței în finală. Nu am dovezi că ar fi avut "temă" sau "valize" din portbagaje, așa că nu vreau să mă trezesc cu vreun proces de calomnie. 

Scriu, însă, despre ceea ce am văzut în teren și, după cum spuneau și cei doi comentatori de la Digi Sport, ceea ce am văzut nu mai poate fi numit meci de handbal. Decizii eronate, unele inacceptabile nici la nivel de copii și juniori, faze similare judecate în mod diferit, bineînțeles în favoarea bucureștenilor. Finalul a fost unul tensionat, "cavalerii" având grijă să frângă la timp aripile Constanței. Când totul se "rezolvase", au apărut și deciziile pro-HCDS, ca o încununare a unui spectacol grotesc. 

XXX 

Personal, activez în lumea sportului de 20 de ani. Mai mult decât atât, buzoian fiind, am avut șansa de copilări pe lângă doi mari arbitri pe care i-a avut handbalul românesc: regretatul Romeo Iamandi și Traian Ene. Am urmărit meciul de aseară într-un grup select și, la final, mi-a fost rușine că doi buzoieni de-ai mei pot face așa ceva. 

Și încă o chestiune, chiar mai importantă decât toate. În grupul respectiv, exista și un om de afaceri pe care l-am tot bătut la cap să se implice financiar la handbal. Nu este un miliardar gen Becali sau Țiriac, însă o sumă de 10-20.000 de euro nu cred că ar fi fost o problemă pentru el, mai ales că o scădea din impozit. La final, m-a întrebat: "De ce aș băga bani în așa ceva? Să mă enervez și să își bată cineva joc de mine?". N-am știut ce să îi răspund și e clar că l-am pierdut. 

Cert este că astfel de evenimente îi gonesc chiar și pe puținii agenți economici dornici de a susține activitatea sportivă. Să nu ne mai mirăm că echipele sunt susținute - din punctul meu de vedere artificial - de primării și consilii județene. Adică din bani publici. Când dai din buzunarul tău, analiza este mult mai atentă. 

I-am adresat această întrebare și președintelui FRH, Alexandru Dedu. Până acum, nu am primit niciun răspuns. Îl aștept cu mare interes și sper să nu-i scoată basma curată pe cei doi arbitri din Buzău, punând totul pe seama nervozității jucătorilor constănțeni. 

Și că tot am atins acest capitol, al nervozității. Există o explicație și nu îți trebuie cinci tratate de psihologie pentru a înțelege comportamentul din tabăra Constanței. Cei mai mulți dintre componenții lotului au vârste ce variază în jur de 40 de ani (chiar vârsta mea :)). Nu mai sunt niște copii, să-i poți duce cu zăhărelul. Sunt la maturitate, au dus bătălii multe și grele și simt instantaneu când bătălia nu se dă numai în teren. NU MAI POT ACCEPTA ORICE, de aici și reacțiile cu pricina. 

XXX 

S-a spus despre Constanța că nu știe să piardă. Ei bine, prin vocea președintelui-jucător Ionuț Stănescu, gruparea de la malul mării nu numai că demonstrează contrariul, ci anunță că nu renunță la luptă, iar la anul va reveni mult mai puternică. De altfel, aici e și cheia: când vrei să fii campion, trebuie să fii puternic, foarte puternic, iar atunci treci de orice bariere, chiar și de arbitraj. 

"Felicitări HCD, felicitări Constanța! Astăzi am fost mai buni, dar, din păcate, meciul nu s-a jucat pe teren. În handbalul românesc, dorința și lupta pentru victorie nu sunt suficiente. Trebuie să trecem de alte «bariere» și «regulamente» care se dispută în afara terenului de handbal. A fost clar că o nou-promovată, indiferent de munca și sacrificiul depus, nu putea câștiga un loc întâi. Anul acesta a fost doar începutul, iar de la anul vom fi mult mai puternici. Alături de suporterii noștri minunați, vom redeveni ce am fost: Locul 1. Spectacolul continuă, iar sezonul viitor va fi unul mult mai bun. Vă iubim și suntem mândri că avem cel mai frumos public! Vă mulțumim!", este mesajul transmis de președintele-jucător al HCDS, Ionuț Stănescu.