Victor Hănescu s-a retras din echipa națională de Cupa Davis

Tenismanul Victor Hănescu și-a anunțat, azi, prin intermediul unei scrisori deschise către "iubitorii tenisului românesc" remisă agenției MEDIAFAX, decizia de a se retrage din echipa națională de Cupa Davis, precizând că acest pas este unul foarte dificil pentru el.

"Vine un moment în viață fiecărui sportiv, dureros, dar inevitabil: retragerea de la Echipa Națională. Momentul nu este ușor și întotdeauna când vine vorba de culorile României, decizia este și mai dificilă. De la vârsta de 10 ani, prin '91, când am fugit de la școală să văd un meci de Cupa Davis între România și Irlanda, s-a născut în mine dorința de a purta cu mândrie tricoul Naționalei. Am debutat la 20 de ani, în 2001 și țin minte ca ieri acea zi: am fost convocat ca rezervă în meciul contra Cehiei, jucat la Prostejov și am intrat pe teren, la dublu, alături de Trifu, ca urmarea a unei accidentări suferite de Voinea. De atunci am jucat 37 meciuri sub tricolor în 21 de partide inter-națiuni și la fiecare meci sub culorile României, am avut emoții, mari emoții! Aceste trăiri nu se compară cu sferturile de finală de la Roland Garros și nici cu trofeul câștigat în Elveția, după ce am trecut în semifinală de Wawrinka, top 10 ATP la acel moment, sunt sentimente speciale pe care nu le poți avea decât la Națională", a scris Hănescu.

Jucătorul de tenis român a rememorat cele mai importante momente din cariera sa la echipa națională: "Mă gândesc la meciul împotriva Ecuadorului, împotriva fraților Lapentti. Am câștigat primul meci după 5 ore de joc, iar în ultima zi la 2-1 pentru noi, am pierdut în 5 seturi de la Nicolas Lapentti. A fost prima oară când am plâns după un meci pierdut, mă gândeam tot timpul la ce o să gândească cei de acasă... dar cu sprijinul colegilor, am reușit calificarea. În 2005 am avut confruntarea cu Belarusul la Brașov. Jucam alături de Pavel și Trifu pentru un loc între primele 8 echipe din lume. Momentul adevărului a venit în ultima zi a întâlnirii când la scorul de 2-2 jucam meciul decisiv cu Volcikov. A fost poate cel mai important moment din cariera mea. Era testul cel mare, și l-am trecut! L-am învins pe Volcikov și România era în sferurile grupei mondiale după o pauză de 22 de ani! Nu toate momentele la Cupa Davis au fost fericite, când suferi o înfrângere la Națională, simți pe umeri nemulțumirea a milioane de români, nu este la fel ca la un turneu ATP când nu prea ai timp să meditezi la meciul deabia încheiat, pleci imediat către următorul turneu și trebuie să rămâi concentrat. Un moment dificil pentru mine, care m-a ținut departe de terenul de tenis aproape un an, a fost în 2006, când jucând pentru România împotriva SUA, am suferit o accidentare la spate. Totuși, am revenit în 2007, într-un meci dramatic împotriva Japoniei, la Osaka, când după un ultim set în care am jucat cu crampe musculare puternice, am reușit să aduc punctul decisiv pentru România", citează MEDIAFAX.