Să nu ne mințim gratuit! Sârbii ne sunt net superiori. Unii dintre tricolori, desprinși din alt film

Marţi, 11 Septembrie 2018
1355
Naționala de fotbal a României a terminat la egalitate, luni, la Belgrad, scor 2-2, împotriva Serbiei, în cea de-a doua etapă a Grupei a IV-a din Liga C a Ligii Națiunilor, însă perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare. Chiar dacă au reușit un rezultat ce nu ne-a fost la îndemână în ultimele dueluri, jocul a arătat evidente carențe, fapt ce i-a pus pe sârbi într-o postură de superioritate în multe dintre ocazii. Păreau că dețin controlul partidei și că pot marca în orice moment. La un moment dat chiar își permiteau să joace pase în careul nostru. Poate chiar ne-au luat la preț de "matineu", iar această relaxare a fost cea care i-a costat. Când posesia arată 61% Serbia și 39 % România arată clar diferența de tehnică dintre cele formații.


Luați post pe post românii au alternat evoluțiile bune cu cele slabe:


Ciprian Tătărușanu - poate ne-ar fi plăcut să vedem și pe altcineva în poartă. De ce nu Niță? Nu ne oferă deloc siguranță între buturi chiar dacă este un portar cu experiență. La primul gol, acesta respinge șutul lui Kolarov în fața porții. Probabil că doar atât a putut face la acea fază sau pur și simplu a greșit.


Cristi Manea - deficitar la jocul aerian, nu a făcut față fizic raidurilor sârbilor. Moale și la faza de 2-1, în care l-a talonat prietenește pe Mitrovic, în marginea careului propriu. Degeaba a lucrat cu Dan Petrescu, nu are nici o șansă să ajungă la nivelul lui.


Mihai Bălașa - visător uneori, alteori pe fază, a încercat să ducă lupta cu puternicii jucători ai sârbilor însă nu s-a evidențiat cu nimic. Nici acum nu înțelegem cum Mitrovic a putut să deschidă scorul înconjurat de trei români, de la pământ, și cu călcâiul. 


Cristi Săpunaru - este trist dacă am ajuns să ne reconstruim echipa tot în jurul veteranului Cristi Săpunaru. Tot respectul pentru întreaga sa carieră, însă arată exact situația în care se află fotbalul românesc. Cine l-ar putea înlocui mâine, în contextul în care Vlad Chiricheș va lipsi și el până la finalul anului? Bogdan Țîru, pe care Raul Rusescu, proaspăt resuscitat, l-a năucit de cap la meciul din campionat? Alin Toșca, cel care măsoară 1,81 metri? Nu poți juca cu un fundaș de 1,81. Nu este vreun Fabio Cannavaro (1.76).


Nicușor Bancu - ne așteptam mai mult de la el. A fost în dese rânduri surprins de acțiunile lui Tadic, iar în atac aportul său a fosz zero. A încercat să rămână util colegilor fără să-și asume riscuri sau responsabilități. A fost principalul vinovat pentru încasarea


Paul Anton și Răzvan Marin - jocul lor poate fi analizat la comun. Cei doi jucători "box to box" au părut în multe momente ale jocului inexistenți, sufocați de efort și surprinși de tehnicitatea sârbilor. Un mic plus pentru Răzvan Marin, cel care a fost mai util colegilor în puținele combinații ofensive.


Nicușor Stanciu - a luat cele mai multe acțiuni pe cont propriu, s-a arătat dispus la efort și a încercat cât mai multe combinații cu coechipierii lui. A demonstrat tărie de caracter și și-a asumat, din nou, executarea unui penalty la națională, după cel ratat cu Muntenegru. A fost motorul tricolorilor în multe dintre momentele de tranziție pozitivă ale tricolorilor


Denis Drăguș - a intrat cu tupeu în teren, dornic să demonstreze că nu a fost o convocare de conjunctură. A profitat și de faptul că Mitriță a acuzat mici dureri la ultimul antrenament, astfel că a intrat pe gazon decis să facă un meci bun. În mare, i-a ieșit. Cu toate că părerile sunt împărțite, ne-am bucurat să vedem la lucru un jucător tânăr, dar mai ales talentat.


Alexandru Chipciu – hulit de presă și suporteri după meciul cu Muntenegru, Chipciu a primit o nouă șansă din partea lui Cosmin Contra. Nu știm exact dacă ar fi fost ultima, dar important este că a profitat de ea. În prima repriză a lovit bara, iar în cea de-a doua a obținut penalty-ul de 1-1. În afara acestor reușit, Chipciu a alergat foarte mult și nu s-a ferit de minge când situația a cerut-o. Experiența sa și-a spus cuvântul.


George Țucudean – tare pe picioare, bătăios, determinat. Așa a fost George Țucudean în duelul cu puternicii sârbi, chiar dacă aceștia s-au numit Veljkovic, Spajic, Milinkovic-Savic sau Matic. A adus aminte suporterilor dinamoviști de stilul lui Rodion Cămătaru, sau mai recent al internaționalului slovac, Adam Nemec. Mereu cu spatele la poartă, exact în combinații, Țucudean i-a ținut în priză pe sârbi pe toată durata partidei, exceptând cornerele acestora.


Claudiu Keșeru (din min. 82) și Dorin Rotariu (din min 90+3) – aceștia au jucat prea puțin pentru a fi apreciați. Claudiu Keșeru a fost în nota sa obișnuită în tricoul galben - apatic, fantomatic. În schimb, introducerea lui Dorin Rotariu pentru trei minute mi s-a părut o bătaie de joc. Putem să-i acordăm circumstanțe atenuante lui Contra, și să recunoaștem faptul că Rotariu nu joacă prea mult la AZ Alkmaar, dar să-l bagi în minutul 90+3…. Nici nu știu dacă a atins mingea.
Alexandru Mitriță (din min. 61) – a avut o ocazie foarte mare în minutul 90, când șutul său a fost respins greu de portarul sârbilor, Dmitrovic. Acesta a juca în flancul stâng și l-a alergat serios pe veteranul Rukavina.


În concluzie, ne gândim dacă nu era mai bine ca Răzvan Marin, Cristian Manea, Denis Drăguș și Tudor Băluță să fie lăsați să joace la naționala de tineret a României. Ne gândim dacă nu cumva era nevoie de convocările jucătorilor Dan Nistor, Ionuț Vînă sau Alexandru Băluță, dacă nu cumva merita să bifeze minute și Adrian Stoian, jucător cu sute de prezențe în Seria A.


Pagina a fost generata in 0.2521 secunde