Poveștile sportului constănțean. Anii grei de după războiul mondial

Constanța are o tradiție extraordinară în ceea ce privește activitatea sportivă. Poveștile, unele datând de mai bine de un secol, sunt depănate, pentru cititorii "Cuget Liber", de venerabilul profesor Traian Petcu, atlet veteran și, totodată, veritabilă enciclopedie, ajuns la vârsta de 94 de ani. În episodul de astăzi, facem referire la luptele constănțene, în perioada 1949-1957.

Școli medii, tehnice și superioare pentru sport

Perioada 1949-1957 corespunde funcționalității pe plan republican a C.C.F.S.-ului, care avea pe plan local reprezentanți prin organe regionale. Colectivul sportiv al C.C.F.S.-ului ca structură este similar cu asociația sportivă de astăzi.

În timpul C.C.F.S.-ului, nu au existat federații de specialitate, ci inspecții la nivel teritorial; pe lângă sfaturile populare, erau comitete de cultură fizică și sport raionale și orășenești. Pe plan local, ca și în toată țara de altfel, au existat asociații sportive pe ramuri de producție sindicale și departamentale.

Mișcarea sportivă a reușit să cuprindă în ultimii ani un număr important de oameni ai muncii. Conferința generală a muncii a organizat cluburi și grupări sportive în fabricile și instituțiile mari și în diferite întreprinderi mai mici, atrăgând pentru prima dată o parte însemnată de muncitori și funcționari în mișcarea sportivă. Organizațiile de tineret, în special U.T.M., au sprijinit dezvoltarea sportului de masă, creând o serie de cluburi sportive și contribuind în mod serios la atragerea tineretului către sport.

Pentru asigurarea de posibilități din ce în ce mai mari, necesare atragerii maselor la cultură fizică și sport, s-au refăcut multe instalații și terenuri de sport distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au amenajat noi terenuri și săli de sport și s-au înzestrat o serie de cluburi sportive cu materiale și echipament. De asemenea, au fost create școli medii, tehnice sportive și s-a reorganizat învățământul superior sportiv în cadrul Institutului de Educație Fizică.

În anul 1950, Paliev, unul dintre "pionierii" luptelor constănțene, pleacă la Galați. După plecarea sa, activitatea nu se întrerupe, fiind continuată de către foștii săi elevi Ion Geambazu și Toader Boșcenco. Aceștia continuă activitatea începută de Paliev în calitate de instructori, iar în 1977, încă se mai aflau la conducerea echipei din Tulcea.

Primele selecții, primele tabere de pregătire

În anul 1953, F.R.L. organizează, la Câmpulung Muscel, tabăra cu sportivii din diferite regiuni, printre cei chemați aflându-se și Ion Geambazu și Toader Boșcenco. În această tabără, prin contactul cu sportivii din alte regiuni cu tradiții în lupte, ei reușesc să se perfecționeze asupra calităților fizico-tehnice și metodice, ciclurilor de antrenament, duratei exercițiilor, ca sportivi și instructori.

În această perioadă, ca urmare a deciziilor cu privire la selecția și activitatea sportivă, se caută să se depisteze noi talente în acest sport. Astfel, este descoperit, într-o unitate din Constanța, tânărul Nicolae Preșa. Acesta este transferat la Constructorul Ploiești, asociație militară în cadrul diviziilor de muncă. În aceeași ani, se afirmă drept unul din marile talente, intră în lotul național în 1954, cu care face o serie de deplasări peste hotare. După terminarea stagiului militar, este solicitat să rămână în cadrul unor cluburi din țară, dar refuză. Se întoarce la Cogealac, unde înființează o secție de lupte.

Între anii 1954 și 1956, prin mai multe încercări, Toader Boșcenco și Nicolae Preșa reușesc să înființeze o secție de lupte și la Medgidia. Din sutele de tineri care trec prin noua secție, se remarcă Tache Moșescu și Gheorghe Vălimăreanu, participanți activi la campionatele naționale de lupte și în cadrul diviziilor, fiind un exemplu de sportivitate și imbold pentru tinerii care se înscriu în secții pentru practicarea luptelor.

Certificatul de botez al Asociației Sportive Marina Constanța

După plecarea lui Toader Boșcenco și Nicolae Preșa, activitatea este continuată de Seidamet Azizi, acesta fiind cooptat din rândul luptătorilor de kureș. Mai apoi, după plecarea acestuia, activitatea este continuată de către Tache Moșescu și Gheorghe Vălimăreanu. Cei doi, abandonând activitatea competițională, trec în rândul instructorilor și urmează cursurile de calificare organizate de C.C.F.S. Medgidia și comisia orășenească.

Tache Moșescu reușește să crească o serie de sportivi talentați, care vor obține rezultate bune pe plan intern și internațional, cum ar fi: Ismail Kenan, Florian Ene, Nicolae Andreescu.

Ismail Kenan va fi mai târziu antrenorul echipei de lupte libere din Constanța. Cel mai reprezentativ produs al orașului Medgidia va fi Dumitru Nicolae, multiplu campion național, component al lotului național, participant la Campionatele Europene, Mondiale și la Jocurile Olimpice.

În anul 1956, ia ființă, pe lângă Asociația Sportivă Marina Constanța, o secție de lupte greco-romane, având o sală corespunzătoare și condiții tehnico-administrative bune.