Magia șahului! De la mașina care l-a învins pe om, la "prostii nebunești"

220
Magia șahului! De la mașina care l-a învins pe om, la

Articole recomandate

Transformările sociale și politice din ultima decadă a secolului XX au afectat nu numai harta politică a lumii, ci și șahul.

În 1993, Garry Kasparov, care era campion mondial la acea vreme, și Nigel Short, câștigătorul meciurilor de calificare, au acuzat conducerea FIDE pentru corupție și neprofesionalism și au refuzat să joace meciul pentru titlul de campion mondial sub auspiciile acestei federații de șah. Cu toate acestea, meciul s-a jucat, dar sub auspiciile Asociației Șahiștilor Profesioniști (PCA), a cărei creație a fost inițiată de Kasparov și Short.

Mulți jucători de șah au participat la turneele ambelor organizații - FIDE și PCA, fiecare organizând și meciuri pentru titlul de campion mondial. PCA a încetat să mai existe însă după ce "Intel", sponsorul principal, a refuzat finanțarea.

Monopolul FIDE privind organizarea meciurilor pentru titlul mondial a fost restaurat abia în 2006. Apoi, la Elista a avut loc un meci unificator pentru titlul de campion mondial la șah între rusul Vladimir Kramnik și bulgarul Veselin Topalov, câștigat de jucătorul rus care a devenit campion mondial absolut.

Anii '90 în lumea șahului au fost marcați de un alt eveniment important - programele de șah pe computer au ajuns în sfârșit la nivelul necesar pentru a învinge un jucător uman, chiar și pe cel mai titrat. Garry Kasparov a pierdut prima partidă la un computer în 1996. Următoarea înfrângere nu s-a lăsat așteptată prea mult, în 1997 Kasparov pierzând meciul cu computerul Deep Blue la diferență de un punct. Creșterea capacității calculatoarelor a dus la apariția de programe disponibile pentru public, care pot bate orice jucător. Prin urmare, sensul viitoarelor meciuri între om și mașină a dispărut, deoarece rezultatul unei astfel de lupte ar fi cunoscut dinainte. Mașina l-a învins pe om!

De câteva decenii, FIDE face diferite încercări de a face competițiile de șah mai dinamice și mai interesante. Adevărat, este vorba în principal de șahul clasic, deoarece șahul rapid și blitz creează deja suficient spectacol. Dar jocul vechi de șah a trecut prin multe încercări de schimbare, dintre care unele, la prima vedere, pot părea "prostii nebunești".

Șah-box

Una dintre cele mai neobișnuite varietăți de șah este un fel de hibrid care include partide alternative de șah și box. Întreceri oficiale de șah-box au avut loc din 2003. Nașul acestui așa zis joc este considerat artistul olandez Ipe Rubing, care a preluat ideea dintr-un film de desene animate. Există și o federație mondială pentru acest sport, a cărei deviză este: "Luptele au loc în ring, iar războaiele sunt disputate pe tablă". Jocul constă din 11 runde, o rundă de șah rapid (fiecare jucător are 12 minute) urmată de una de box.

Șah viu

O altă modificare nu mai puțin spectaculoasă a șahului a fost numită "șah viu". Aceasta este o reprezentație teatrală a unui joc de șah, desfășurat pe o tablă de șah mare. Șahul viu a fost preferatul sultanului Mohammed, conducătorul arab al Granadei. Ideea șahului viu este exploatată activ în literatură și cinematografie. Două capitole ale romanului "Gargantua și Pantagruel", de Francois Rabelais, sunt dedicate descrierii jocului șahului viu.

Pentru a rezolva o altă ghicitoare care duce la piatra filosofală, Harry Potter și prietenii săi trebuie să joace o partidă de șah viu, în prima carte a lui Joan Rowling despre aventurile băiatului vrăjitor. Astăzi, șahul viu este punctul culminant al Zilei Internaționale a Șahului, care este sărbătorită anual pe 20 iulie, în multe orașe din întreaga lume.

Șah suedez (clotz)

Fanii vechiului joc au căutat întotdeauna să adauge spiritul de echipă în jocul de șah. Două echipe, formate din doi jucători, se așează să joace în același timp la două table. Acest tip de șah a apărut relativ recent. În viața de zi cu zi, un astfel de șah este numit pur și simplu "clotz", deși numele oficial al jocului este "bughouse", care s-ar traduce "casă nebună".

Într-adevăr, o persoană care nu este familiarizată cu acest tip de șah poate avea senzația că se află într-o astfel de instituție. Jocul este foarte dinamic, în permanentă criză, iar șahiștii au dreptul să discute între ei. Șahul suedez se joacă pe două table. Jucătorii care stau unul lângă altul sunt membri ai aceleiași echipe și joacă împotriva altor doi jucători. Unul dintre jucătorii echipei are piesele albe, iar celălalt piesele negre. Acest lucru face posibil ca piesele pe care jucătorul le capturează de la adversar să fie transmise partenerului său, astfel încât să le poată pune pe tablă.

Prof. Claudiu IORDACHE,

Președintele Asociației Județene de Șah Constanța




Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4036 secunde