€ 4.7326
£ 5.2538
$ 4.2139

Mai multe ştiri online:

Smulși din ghearele morții: "Salvarea lor venea din cer"

Ştire online publicată Sâmbătă, 18 Octombrie 2014. Autor: Cuget Liber Online.
În noaptea de 18/19 octombrie a anului 1976, sub cerul plumburiu al acelei toamne capricioase, nava comercială albaneză „Mati” se zbătea, pe viață și pe moarte, cu marea dezlănțuită. În ciuda eforturilor supraomenești ale marinarilor, la intrarea în portul Constanța, nava a fost împinsă într-o zonă cu stânci și bancuri de nisip. Acolo s-a produs dezastrul. Probabil, lovind stâncile subacvatice, nava s-a rupt în două.

Telefonul de la miezul nopții

Dumitru Cristian, comandantul escadrilei de elicoptere, dormea fără vise, când, după o zi obositoare, pe la ora 1,00, a sunat telefonul. A ridicat receptorul, fiind sigur că era o problemă urgentă. La celălalt capăt al firului era șeful de cabinet al primului secretar. După prezentări și scuzele de rigoare, acesta i-a comunicat:

- Sunteți așteptat imediat de primul secretar Vâlcu în biroul său. V-am trimis o mașină la domiciliu. Vă rog să-mi confirmați dacă am comunicat corect adresa dumneavoastră: strada Cișmelei, blocul D…

- Da, i-a răspuns Cristian, este corect.

A ajuns repede la Consiliul județean unde, la intrare, a fost așteptat de o persoană care l-a condus în biroul primului-secretar Vâlcu, „moș Vâlcu”, cum îi spunea toată lumea. Erau cam 12 persoane în acel birou. Cristian s-a prezentat cu formula regulamentară specifică militarilor și primul secretar i-a strâns mâna.

- „Băiețică” tu erai? Te știu de la supersonice. Ce, ai trecut la elicoptere? Apoi a continuat fără să aștepte răspunsul: Bine ai făcut că ai renunțat la „țevile” alea zburătoare.

- Da, ultima etapă din cariera mea de pilot, i-a răspuns comandantul.

- Uite de ce te-am chemat. Și i-a spus foarte pe scurt: noaptea trecută, în condițiile în care marea era montată de gradul 5 și vântul sufla cu forța 7, o navă comercială albaneză cu numele „MATI” a înaintat cu greu prin talazurile alea înalte de 4-5 metri și vântul acela puternic pentru a intra în port să acosteze la una din dane. Când mai avea mai puțin de o milă marină a rămas fără sistemul de control și navigație și, în derivă, a fost dusă la 200 metri la sud de port unde a lovit stâncile de acolo și s-a rupt în două. Partea din față a rămas pe verticală și partea din spate „pupa”, cum îi spun marinarii, s-a înclinat pe dreapta. 22 marinari nu mai au alimente și nici apă. S-a încercat toată ziua luarea lor de pe epava aia nenorocită dar nu s-a putut apropia nicio ambarcațiune de ea. Ce zici? Poți să te duci să-i iei de-acolo cu elicopterul?

- Da, i-a răspuns Cristian, dar nu se poate acum.

- Ce înseamnă „nu se poate acum”?

- Trebuie să așteptăm zorile, să avem lumină, să nu ne lovim cu elicopterul de obstacolele de pe navă.

A acceptat cu greu că nu se poate acționa pe timpul nopții dar i-a precizat foarte ferm lui Cristian:

- Bine, când se face lumină te duci și-i iei de acolo, să nu întârzii. Mâine, în zori, eu voi fi pe malul mării, în dreptul navei, să văd cum îi iei cu elicopterul pe acei marinari.

Impresionat de câtă grijă și preocupare manifestă „moș Vâlcu”, comandantul l-a asigurat:

-Elicopterul va fi deasupra navei înainte să ajungeți dumneavoastră pe acel loc.

Misunea

Ajuns la domiciliu, Dumitru Cristian l-a sunat prima dată pe comandantul aviației, general Gheorghe Zărnescu pentru a-i cere aprobarea executării misiunii primite de la primul secretar.

- Te duci și execuți misiunea personal, i-a zis generalul, mai întâi mergi deasupra navei și apreciezi dacă se poate executa zborul în deplină securitate apoi aterizezi în dana 34, la Grupul de Foraj Marin și, prin telefon, îmi raportezi ce decizie ai luat. Nu executăm misiunea cu orice risc, nu salvăm 22 de oameni cu sacrificiul vieții echipajului. Te rog să fii foarte atent.

Echipajul care a participat la misiune

- Am înțeles! Vă asigur că voi privi această misiune cu multă responsabilitate.

Următorul telefon l-a dat la ofițerul de serviciu și i-a ordonat să trimită microbuzul pentru a aduce în unitate echipajul format din: căpitan Ștefan Dragomir, locotenent major Mihai Luca și maistrul militar Nicolae Bucșă, precum și echipa tehnică. Dumitru Cristian i-a mai ordonat ofițerului să anunțe meteorologul de serviciu să pregătească datele actualizate meteorologice. A ajuns în unitatea de la Mihail Kogălniceanu, unde erau cantonate elicopterele, în jurul orelor 3.45, a primit informațiile meteorologice și s-a echipat pentru zbor. Apoi a sosit și echipajul. Împreună cu aceștia, comandantul a stabilit în cele mai mici detalii cum se va desfășura misiunea de salvare.

„Decolarea la orele 05.15 când se ivesc zorile, cu aprobarea controlorului de trafic aerian vom depăși în urcare pista aerodromului, vom face viraj pe dreapta și ne vom înscrie pe cap-magnetic 170 grade către Constanța, înălțimea de zbor 100 metri, viteza 200 Km/oră, estimare timp de zbor 7 minute, apoi viraj pe stânga în jurul navei și ne vom opri din coborâre la 20 metri înălțime pentru a stabili care sunt obstacolele pe care trebuie să le avem în atenție. În final vom opri elicopterului la punct fix, în partea de sud a navei, în dreptul provei, cu botul în vânt, orientat pe 30 grade și vom stabili ce probleme ne pune vântul în menținerea elicopterului la punct fix”…

Aprobați decolararea

Elicopterul IAR-330 H (Puma) echipat cu flotoare pentru zborul deasupra mării era deja pregătit de echipa tehnică și îi aștepta. Condițiile meteo erau total neprielnice: intensitatea vântului la limita maximă admisă, acoperire 10/10 ceea ce înseamnă nori compacți cu baza inferioară la 150 metri, vizibilitatea doi - trei kilometri. Piloții Dragomir și Luca au urcat în scaunele din față, la comenzi, iar comandantul, după ce l-a lăsat pe mecanic să verifice funcționarea motoarelor, a urcat pe scaunul acestuia. Piloții și-au prins centurile scaunelor peste șolduri. Căștile radio le-au fixat pe urechi, verificând acustica convorbirii.

- Sunt 222 elicopter. Aprobați decolarea.

- Aprob decolarea 222.

Căpitanul Dragomir și-a întors privirea spre colonelul Cristian.

- Urc la 100 de metri, cap-compas 170 grade.

- Foarte bine! I-a răspuns Cristian.

- TAROM sunt 222 aprobați depășirea pistei în urcare, la 100 metri, a cerut prin radio căpitanul.

- Aprob depășirea axului pistei 222, a răspuns controlorul de trafic aerian

- Confirm!..

„PUMA” s-a ridicat spre cerul plumburiu, iar piloților de la bord le lăcrimau deja ochii de aerul cețos ce se rostogolea pe parbriz. Era ora când lumina zilei se străduia să alunge negura nopții.

Zborul de recunoaștere

După șapte minute de zbor erau deasupra navei și au fost îngroziți de ceea ce au întâlnit. Motoarele elicopterului uruiau în vacarmul acela de ploaie, vânt și aer cețos. Erau deasupra unei nave care parcă se străduia să rămână pe verticală, dar o făcea cu numai 2/3 din lungimea ei, începând de la prova, cealaltă treime nu se mai putea ridica pe verticală. Acele stânci au desprins-o de trupul navei parcă folosind un bomfaier. Era înclinată pe dreapta, dar nu se lăsa înghițită de valuri. La prova navei, echipajul elicopterului a numărat 22 de oameni. Se distingeau ușor datorită vestelor de salvare portocalii pe care le purtau. Erau cu mâinile ridicate, probabil bucuroși la vederea elicopterului. Salvarea lor venea din cer. Talazurile mării spălau din când în când puntea.

- Ce părere aveți domnule comandant? A întrebat căpitanul Dragomir.

- Se poate executa misiunea.

S-au mai rotit încă o dată deasupra navei și au plecat spre dana 34 din Portul Constanța unde au aterizat. Cristian a mers la un telefon și i-a raportat generalului Zărnescu situația.

- Am decis că se poate executa misiunea, i-a raportat.

- Bine, Cristian. Aveți grijă ce faceți. Încă odată îți spun să fii atent…

Zbor spre nava eșuată, la intrarea în port

Operațiunea de salvare

După câteva minute au revenit deasupra navei și au văzut cu stupoare cum, la vederea elicopterului, marinarii au început să-și arunce vestele de salvare în mare, probabil ca să le forțeze mâna să fie salvați sau de teama de a nu fi părăsiți din nou. Cel mai greu moment a fost ridicarea în aer a primului marinar. În condițiile în care vântul era destul de puternic piloții au redus la minim staționarea elicopterului la punct fix, mecanicul a lansat scaunul pe punte cu „troliul” și, când a primit semnalul că primul om s-a legat în scaun, a transmis prin intercomunicație. Marea vuia parcă și mai năprasnic. Valurile tot mai agresive, ca niște ciocane de apă, izbeau bordurile navei care se clătina, vântul, și el, lovea elicopterul din toate părțile.

Primul dintre naufragiați este ridicat în aer până la 30 de metri înălțime, simultan cu deplasarea elicopterului cu botul în vânt, către țărm. L-au așezat pe sol și, când a ieșit din scaun, la comanda tehnicului care manevra cablul, s-au deplasat în aceeași poziție deasupra navei și au repetat operațiunea. Oamenii erau impresionați de furtună, de neliniști, de măiestria piloților. Totul părea ireal. Pe țărm erau mulți oameni curioși să asiste la zborul elicopterului și care aveau ce să vadă: un om agățat cu un cablu sub elicopter, smuls din ghearele morții de pe acea epavă și dus prin aer, în bătaia vântului, la țărm, printre cei care îl așteptau. Unul câte unul, toți cei 22 de marinari au fost duși la mal. Ultimul a fost ridicat de pe navă căpitanul, trist și abătut, cu lacrimi în ochi, plângând după nava sa. Cei aduși de pe navă au fost urcați în autosanitare, unde au primit pături și ceva de mâncare și au fost transportați la Spitalul județean Constanța pentru îngrijiri…

Decolarea spre casă

Au aterizat pe țărm, după ce l-au adus și pe căpitanul navei, au oprit rotorul, motoarele și, împreună cu echipajul, comandantul a coborât din elicopter și a raportat primului-secretar că a executat misiunea de salvare. „Moș Vâlcu” era extrem de bucuros. Urmărise tot „spectacolul” de pe țărm. Le-a strâns mâna piloților și i-a felicitat. La fel a procedat și ambasadorul Albaniei care venise de la București cu o zi înainte…

Într-un final s-au urcat în elicopter, au pornit motoarele, au cuplat rotorul și au decolat către casă pe cap-compas 350 grade și gisment zero cu viteza de 200 Km/oră…

Nelu Enache,

Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii, filiala Constanța

Distribuie :

Epoleţi de azur

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 1.2447 secunde