Răni greu de închis! Ancheta tragediei de la Tuzla, cu multe semne de întrebare

1821

Articole de la același autor

Nu mai puțin de 8 ani s-au scurs de la tragedia aviatică de la Tuzla, în care 12 militari și-au pierdut viața. Anii au trecut, dar rănile încă nu s-au închis. Și nici nu se vor închide prea curând, cu atât mai mult cu cât rezultatele oficiale ale anchetei au fost contestate de familiile celor decedați. Încă mai planează multe semne de întrebare, iar martorii/supraviețuitorii nenorocirii nu au vorbit niciodată public despre ziua fatidică.

S-au tot auzit zvonuri precum că unul dintre supraviețuitori ar fi fost avansat, trecut chiar în corpul ofițerilor, că ar fi participat ulterior la misiuni prin țări străine, că ar fi fost mutat la alte unități, pentru a i se pierde urma… În ciuda solicitărilor de la acea vreme, armata nici n-a confirmat, nici n-a infirmat aceste zvonuri.

Ieri, scafandrii militari căzuți la datorie au fost comemorați la sediul uniății din Constanța.

Publicăm mai jos rezultatele oficiale ale anchetei.

XXX

Ancheta a stabilit că avionul AN-2 s-a prăbușit datorită unei defecțiuni tehnice (cedare de material).

Din rezoluția Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare reiese că avionul avea o greutate de 5.260 kg, din care 3.300 kg era, conform fișei de cântărire, greutatea avionului gol, 221 kg era greutatea echipajului, 1.133 kg era greutatea pasagerilor, restul fiind greutatea carburantului, lubrifianților și a altor materiale. Greutatea era sub 5.500 kg, admis. Centrajul (poziția centrului de greutate al avionului) era însă la limita maximă admisă spre spate, avionul fiind "greu de coadă".

La ora 17:41, echipajul a primit aprobarea de decolare și a început rulajul. Deoarece era greu de coadă, avionul a trebuit să decoleze cu profundorul bracat mult în jos, ceea ce a solicitat lanțul de transmisie a comenzii de la manșă la profundor, iar una din pârghiile (balansier) din lanțul de comandă a cedat, fiind slăbită, conform afirmațiilor anchetei, datorită încălzirii date de o serie de descărcări electrice între piesele metalice.

În urma cedării balansierului, profundorul, rămas liber, sub influența forțelor aerodinamice s-a ridicat, nemaiasigurând forța verticală necesară susținerii cozii grele. Avionul a cabrat (a crescut unghiul de incidență până la 60°-70º), în conformitate cu declarațiilor martorilor oculari, a intrat în limită de viteză (prin urcare, viteza a scăzut sub limita care asigură portanța) s-a angajat și s-a prăbușit de la o înălțime de circa 40 m.

În momentul impactului cu solul, avionul s-a rupt, inclusiv aripile și trenul de aterizare. Odată cu acestea s-au rupt și conductele de alimentare cu benzină dintre rezervoarele din aripi și motor, conducte ce trec, prin construcție, prin interiorul avionului, prin spatele scaunelor pe care stăteau parașutiștii. Aceasta a generat un incendiu violent, începând din interior, incendiu care a împiedicat eventualele acțiuni de salvare.

Maistrul militar Marius Nazare era cel mai aproape de coada avionului și a reușit să iasă din avion. Ceilalți n-au putut fi scoși din avion și au decedat datorită rănilor, inhalării de monoxid de carbon și a incendiului.

Ancheta a confirmat funcționarea corespunzătoare a motorului.

Întrucât defecțiunea nu-i putea fi imputată pilotului, acesta n-a fost acuzat nici de decesul și vătămarea corporală a celor de la bord, nici de distrugerea aeronavei.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4758 secunde