Serialul "Epoleți de azur"

O catastrofă aeriană evitată în ultimul moment. "Ce-i cu civilul din fața mea? Ați înnebunit?"

9119
1
O catastrofă aeriană evitată în ultimul moment.

Articole recomandate

Prezentăm, în episodul de astăzi al serialului "Epoleți de azur", un fapt real, petrecut în data de 30 august 1984, pe aerodromul Mihail Kogălniceanu. O catastrofă aeriană a fost evitată în ultimul moment, grație stăpânirii, echilibrului și reacției piloților militari. 


S-a întâmplat în ziua de 30 august 1984, când, pe aerodromul Mihail Kogălniceanu, se desfășura o zi obișnuită de zbor cu întregul regiment. Ziua era însorită, numai bună de zbor în condiții meteo normale, iar după raportul comandantului, pe linia de staționare a avioanelor, a început forfota. 


Aerodromul militar a devenit un uriaș furnicar: oamenii, ca albinele, alergând dintr-o parte în alta, tehnici trăgând de "vodile", mașinile cu acumulatorii pentru pornire cuplați la avioane, inginerii de zbor în față, cu căștile pe urechi și piloții urcând pe scări, în cabine. Antenele stațiilor de radiolocație de la Punctul de Comandă (PC) și de la Stația de Dirijare la Aterizare (SDA) și-au început rotirea uniformă pentru a transmite semnale luminoase pe ecranele indicatoarelor de observare circulară (IOC)… 
Printre alții, la pornire, urcați în cabine, în două avioane MiG-21 UM se aflau locotenent-colonelul Nicolae Sascău, zis "Șișcă", împreună cu locotenentul Mihai Roșu, și căpitanul Ioan Dudaș, zis "Gioni", cu locotenentul Viorel Părpălea, zis "Nebunu". 
"Șișcă" a cuplat pornirea, urmat de "Gioni". Exercițiul de zbor era în Zonă cu repetarea elementelor de tehnica pilotajului și în Tur de Pistă, iar tinerii locotenenți își completau pregătirea cu cei doi instructori. Din cabina întâi a primului avion dublă comandă, pilotul-elev Mihai Roșu a eliberat frânele bolidului și a rulat la prima bretelă de intrare la pistă, în locul numit "la buzunar". Acolo, tehnicul de avion Gheorghe Mărăcine i-a făcut semn de oprire pentru o ultimă verificare. 
- Atenție când îți face semn tehnicul!, i-a zis instructorul. 


Mihai s-a uitat după maistrul militar și, când acesta a apărut în fața avionului făcând semn că totul e normal, a apăsat butonul de radio-emisie aflat pe maneta de gaze: 
- Uraniu Start sunt 334 aprobați intrarea pentru decolare. 
- Aprob intrarea 334. 


Aprobați decolarea! 
Dubla lui "Șișcă" a rulat la pistă în timp ce avionul lui "Gioni" cerea pornirea. Conducătorul de zbor, maiorul Gheorghe Sitaru, zis "Pisoiu", urmărea din turn toată vânzoleala de pe aerodrom și dădea prin radio aprobările de pornire a avioanelor, apoi intrarea acestora la pistă pentru decolare. 
- Uraniu Start sunt 334 aprobați decolarea cu forțaj. 
- Aprob. 
Cei doi piloți au împins maneta de gaze înainte, accelerând motorul la maxim și eliberând frânele. MiG-ul 21 UM, pilotat de "Șișcă" și Mihai Roșu a pornit pe pistă, în timp ce avionul cu "Gioni" și "Nebunu" rula către bretela de intrare. 
După decolare și atingerea înălțimii de siguranță, piloții au escamotat trenul de aterizare apoi flapsul. 
- Uraniu Start sunt 334 Tren Flaps escamotate. 
- Confirm 334. 
La "buzunar" a ajuns imediat și avionul pilotat de "Gioni" și "Nebunu". Ca și cei dinaintea lor, au oprit și s-au supus controlului exterior efectuat de tehnicul Mărăcine. Când li s-a dat "verde", pilotul-elev a apăsat radioemisia: 
- Uraniu Start sunt 336 aprobați intrarea pentru decolare. 
- Nu aprob 336, i-a zis "Pisoiu". Așteptați să intre cursa civilă de Istanbul. 
- Confirm! 


"Greu se mai mișcă…" 
Piloții și-au aruncat privirile spre dreapta către bretela de ieșire din fața Aeroportului internațional Mihail Kogălniceanu, unde avionul cursă de pasageri rula ușor către pistă. În timp ce-l urmărea cum intră pentru decolare, "Gioni" i-a zis elevului său: "Mă, da greu se mai mișcă!" 


Cei doi piloți-elevi, locotenenții Mihai Roșu și Viorel Părpălea, erau promoție 1982 a Școlii de Aviație de la Boboc. După absolvire, fuseseră repartizați la Regimentul 57 Aviație Vânătoare de la Mihail Kogălniceanu și, neavând numărul de 100 ore zbor pe avioane reactive, număr de ore necesar pentru trecerea pe avionul supersonic MiG-21, au revenit în școală, unde au mai zburat aproximativ 18 ore pe avionul L-29. Apoi, prin martie-aprilie, au revenit în regiment și au început cursul de cunoaștere a avionului supersonic, curs încheiat cu zboruri în dublă comandă de cunoaștere a raionului de zbor. 
După ce avionul de pasageri s-a ridicat de pe pistă, "Pisoiu" a dat liber la decolare: 
- 336 puteți intra la pistă. 
- Confirm! 
- Atenție la comenzi! i-a zis "Gioni" elevului său. Aliniază-te exact pe centru! 
- Am înțeles! 
Elevul a eliberat frânele și a rulat la locul indicat de instructor, puțin mai în față și pe centru. A scos flapsul în poziția de decolare și a mărit accelerația motorului. Presiunea era în limite normale. 
- Uraniu Start sunt 336 aprobați decolarea cu forțaj. 
- Aprob! 
Supersonicul MiG-21 UM a spart aerul cu zgomot puternic și a rulat pe pistă mărind viteza. La 220-230 km/oră, odată cu creșterea tot mai mare a tracțiunii, avionul a urcat vertiginos, lăsând în urmă o limbă de foc lungă de peste 10 metri, caracteristică a decolării cu forțaj. După atingerea înălțimii de siguranță, au escamotat flapsul și trenul de aterizare. 
- Uraniu Start sunt 336 Tren Flaps escamotate. 
- Confirm 336. 
Avionul dublă comandă pilotat de Mihai Roșu cu instructorul "Șișcă" era deja la virajul doi, când Viorel Părpălea cu "Gioni" erau în zbor de urcare la virajul unu. Vocea lui Mihai s-a auzit în căști: 
- Uraniu Start sunt 334 trecut de virajul 2. 
- Confirm! 
Comenzile fiind duble, instructorii celor două avioane puteau oricând să intervină anulând orice altă intervenție a elevilor-piloți. Locotenenții Mihai Roșu și Viorel Părpălea erau concentrați pe aparatele de la bord, urmărind în special viteza și înălțimea și, cu toate că erau în cabina din față, nu se uitau în afară. Își mai aruncau privirea din când în când. Cele două avioane supersonice se aflau unul în spatele celuilalt la o distanță de aproximativ 6-8 km, avionul lui "Șișcă" între virajul trei și patru, iar avionul lui "Gioni" la virajul doi. 


AN-24, cursa spre Istanbul 
La Stația de Dirijare la Aterizare (SDA), în fața pupitrului Indicatorului de Observare Circulară (IOC) se afla locotenentul-major Cristinel Pricop, navigator de serviciu în acea zi, ajutat de locotenentul Ionel Tăbăcaru aflat la stația Komar de la Aeroportul civil. Rolul lui Cristi și al lui Ionel era acela de a aduce în axul pistei toate avioanele militare care veneau către aerodrom, de regulă din tur de pistă. 


Pe Cristinel Pricop îl cunoșteam foarte bine. Eram aceeași promoție, colegi de grupă și prieteni încă din liceul militar. El era un băiat înalt, uscățiv și blond, având ca hobby poezia. În acea zi de 30 august 1984, Cristi stătea aplecat asupra pupitrului având căștile radio pe urechi și microfonul în mână. Avionul lui "Șișcă" i-a apărut pe ecran la virajul patru: 
- 334 intră pe cap-compas 04 grade. 
- Confirm! Sunt 334 m-am înscris în ax. 
Apoi, plimbându-și degetele pe ecranul tubului IOC, a observat imediat încă două spoturi luminoase ce reprezentau două avioane din aer. Unul pulsa enervant chiar pe direcția aterizării. Cristi a înțeles imediat că unul din ele reprezenta avionul civil AN-24, cursa spre Istanbul. Dar ce căuta acolo? A sunat imediat la telefon pe controlorul de trafic civil Moisoiu:
- Ce caută pasagerul acolo? Ia-l și du-l în altă parte, că am două avioane la aterizare... 
Avionul MiG-21 UM pilotat de Mihai cu instructorul "Șișcă" a atins punctul Stației Radiofar Îndepărtat (RFI) la înălțimea de 400 metri cu viteza de zbor 420 km/oră, în coborâre. Mihai ținea cu dinții de viteză și înălțime, era pe pantă, stătea mai mult cu ochii în cabină. La înclinarea botului avionului, instructorul a văzut avionul de pasageri în față, deodată, așa, brusc, ca o fulgerare. Datorită experienței în zbor, a calmului și stăpânirii de sine, a preluat imediat comanda. A strigat către cei de la sol: 
- Ce-i, mă, cu civilul din fața mea? Ați înnebunit? 
Și a împins brusc de manșă. Supersonicul a trecut cu peste 400 km/h pe sub avionul de pasageri. Speriat, echipajul de pe avionul cursă de pasageri AN-24 a intrat în viraj pe dreapta. 


Supersonic săltat peste avionul de pasageri 
Aflat la 5-6 km depărtare de avionul lui "Șișcă" și la aproximativ 14 km de aerodrom, "Gioni", auzind convorbirea din aer, a preluat el comenzile. 
- Comanda la mine! i-a strigat elevului său. 
Și a scurtat drumul parcurs combinând virajul trei cu virajul patru. 
- Uraniu Start, sunt 336 la virajul trei plus patru. 
- Confirm! i-a răspuns "Pisoiu" Sitaru din turn, vădit îngrijorat de situația apărută. 
După ce au trecut de virajul patru, primind indicații de la Cristi Pricop că sunt în ax pe 04 grade, "Gioni" a văzut prin geamul cabinei ceva sclipitor. 
- Viorel, tu vezi ceva în față? 
Acesta și-a ridicat doar o clipă ochii din cabină și a văzut în botul supersonicului o cruce albă, semn că avionul de pasageri făcuse virajul către aerodrom intersectând direcția de aterizare, probabil să vină invers la aterizare. "Gioni" a tras brusc de manșă, săltând supersonicul peste avionul de pasageri ca și cum ar fi sărit un hop, un deal apărut deodată în fața lor, un nor de nicăieri. 


În virtutea emoției și a enervării pe moment, cei de jos și-au primit meritat înjurăturile prin radio. Instructorul "Gioni" Dudaș, la fel ca "Șișcă" Sascău dinaintea lui, au evitat o catastrofă aeriană de proporții: un abordaj în aer! 
Cele două avioane MiG-21 UM au aterizat cu bine pe aerodrom, urmate la scurt timp de avionul civil ce și-a întrerupt cursa spre Istanbul. Au fost aduse la aterizare toate avioanele aflate în aer. Maiorul Sitaru, conducătorul de zbor, a raportat comandantului aviației militare despre situația creată și toată activitatea aviației supersonice a fost întreruptă în toată țara… 
A fost una dintre cele mai grave premise de abordaj în aer între două avioane supersonice și un avion civil de pasageri. Comisia venită în unitate, comisie condusă de generalul Horia Opruță, a analizat evenimentul cu toți cei implicați. În urma analizei acestui caz, locotenentul-major Cristinel Pricop și locotenentul Ionel Tăbăcaru au fost trecuți în rezervă. 


XXX 
Locotenentul Mihai Roșu avea să moară două luni mai târziu, în data de 29 noiembrie 1984, într-un accident de aviație cu avionul MiG-21, în timpul procedurii de aterizare. A lăsat în urmă o soție îndurerată și o fiică ce a devenit avocat în Baroul Constanța. 
Nicolae Sascău (promoție 09.01.1956) a decedat pe 31 martie 2011, la Craiova, unde se retrăsese să-și petreacă liniștit bătrânețea. 
Căpitan-comandor aviație (r) Nelu ENACHE, ARPIA-Filiala Constanța




Comentează știrea

Marius
5 august 2023
Ce prostii

Ce mari piloti au fost? Asi ai aerului fara nicio tinta doborata? Ce mare comandor era Dudas? Faceau zboruri de instructie sau pontau ore, atata! Nu s-au angajat niciodata in lupta, nu au doborat niciodata o tinta! Jumate din ei stateai beti pe la hangar cu maistrii la mentenanta! Ce mari povesti de eroi le puneti in spate! De unde? Au facut cate un tonou pe langa pista sau au aterizat pe ceata la Campia Turzii, asta a fost gloria lor!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.3365 secunde