€ 4.7326
£ 5.2538
$ 4.2139

Singurul caz reușit în aviația militară

Cum a fost posibilă o aterizare forțată cu avionul pe aeroportul Kogălniceanu

Ştire online publicată Sâmbătă, 05 Aprilie 2014. Autor: Andreea ILIESCU
Scene parcă desprinse dintr-un film pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Acum mai bine de 30 de ani, un tânăr pilot a reușit să aterizeze forțat cu un avion MIG 31 pe aeroportul din județul Constanța. A fost singurul caz reușit în aviația militară, cu un avion supersonic, pe timpul unui zbor de noapte. 


Căpitanul pilot Ion Cristea, zis și „Bibanu”, de la Escadrila a 3-a, a reușit, în primăvara anului 1982, o aterizare forțată cu avionul MIG-21, simplă comandă, fără jamba dreaptă, pe aerodromul Mihail Kogălniceanu. A fost singurul caz reușit în aviația militară, cu un avion supersonic, pe timpul unui zbor de noapte. Evenimentul ne-a fost relatat de un cititor al cotidianului „Cuget Liber”, Nelu Enache, căruia i-a rămas în suflet această întâmplare, chiar și după 32 de ani. 


„Respirația i s-a oprit“
Regimentul 57 aviație vânătoare Mihail Kogălniceanu efectua zbo-ruri planificate pentru executarea diverselor misiuni, după care făceau „cap compas” înapoi la aerodrom. În primăvara anului 1982, căpitanul pilot Ion Cristea își pilota bolidul către „casă” când au început să apară problemele. 
„Chipul îi este senin, destins. E concentrat pe comenzi și pe aparatele de bord. La traversul pistei, pe direcția 184 de grade, trage, sigur de el, maneta de scoatere a trenului de aterizare și, deodată, respirația i se oprește. Își simte cerul gurii uscat și inima parcă i se oprește în piept. Se uită încă odată pe tabloul de bord, la panoul de semnalizare tren scos și nu-i vine să-și creadă ochilor: doar două becuri verzi sunt aprinse, a celor două jambe ieșite și un bec roșu aprins, a jambei din dreapta care nu a ieșit. Cu calm, escamo-tează trenul de aterizare și repetă comanda de scoatere. Același rezultat”, își începe povestea Nelu Enache. 


Jamba dreapta nu a vrut să iasă… 
În momentele care au urmat, „Bibanu” a luat legătura cu turnul de control, spunând că a dat comanda de scoatere a trenului și că nu iese jamba dreaptă. Maiorul Niculae Pascu, conducătorul zborului, i-a transmis să repete manevra de scoatere. 
„Nae Pascu îl anunță pe coman-dantul de regiment, colonel Ion Urs și pe comandantul escadrilei a 3-a, maior George Roiu, de situația apărută la zbor. Nae Pascu i-a spus să treacă la verticala aerodromului, ca să îl poată vedea”, mărturisește Nelu Enache. 
Supersonicul a spart liniștea nopții la înălțimea de o sută de metri, iar cei aflați în turnul de conducere al zborului au văzut, în lumina proiectoarelor aprinse pe aeroport, poziția trenului de aterizare și s-au convins de realitate: jamba dreaptă nu e scoasă… 


Piloții aflați în zbor trăiau momentele colegului 
Conducătorul de zbor i-a spus pilotului să urce la 4.000 metri, pentru a se catapulta. În acel moment, „Bibanu” le-a răspuns hotărât: „Eu nu catapultez! Vin cu avionul la aterizare”. Comandantul de regiment se consultă cu ceilalți doi ofițeri și ia hotărârea să-l lase să vină la aterizare pe două roți, fără jamba principală din dreapta. „Ursanu”, cum i se mai spunea comandantului, i-a transmis lui Cristea să vină la aterizare, să oprească motorul după contact și, de asemenea, contactul acumulator. 
„Piloții aflați în zbor aud convorbirile radio și trăiesc și ei momentele de cumpănă ale colegului și prietenului lor. Panait Mareș, unul dintre colegii din aer, urmărește atent consumul de combustibil pe indicatorul debitmetru care îi arată 1.700 litri. Dacă situația ar deveni critică, ar avea suficient combus-tibil pentru a ateriza pe alt aerodrom…”, povestește Nelu Enache. 


Reușise 
„Bibanu” nu și-a pierdut firea nici măcar o secundă. A fost antrenat în atâtea ore de zbor, zile și nopți, încât nu-i era teamă. 
„Căpitanul Cristea își strânge bine trupul în chingile scaunului, verifică scoaterea flapsului, stabilește turajul motorului și cuplează câteva contacte. Piloții și tehnicii rămași jos ieșiseră afară din clădire, lângă pistă, cu ochii spre cer. O așteptare tensionată îi cuprinsese pe toți. În ochii pilotului, la viteza de 450 km/oră, în coborâre, imaginea aerodromului crește din ce în ce mai mult. Se aprinde și uriașul proiector din pragul pistei, proiector care-i luminează drumul. Pilotul strânge mai puternic mânerul manșei. Picioarele lui apasă pedalele palonierelor. E pe direcție, dar are totuși o viteză mai mare decât cea normală. În timpul frânării, aripa dreaptă lovește sec pista și o jerbă de flăcări țâșnește spre cer. Se-apleacă cu toată puterea pe manșă și avionul își schimbă direcția la 45 de grade, virând spre dreapta. Întrerupe și acumulatorul de bord. Bolidul sare peste un șanț ca un cal nărăvaș, intră pe iarbă, trece pe lângă un foișor de pază, se rupe jamba stângă, se rupe și jamba de față. Totuși, Bibanu îl ține bine în frâie. Într-un nor de praf avionul se oprește pe câmp”, mărturisește cititorul. 
Într-un timp foarte scurt mașina de intervenție sosește lângă avion. Se forțează din exterior cabina și Bibanu e tras afară din scaun. Tremură din tot corpul și se clatină în mersul lui în jurul avionului MIG-21. Nici nu realizează dimensiunea actului său de curaj. Își scoate casca de zbor și dă cu ea de pământ… Tânărul căpitan reușise o aterizare forțată, pe timp de noapte, fără jamba dreaptă a supersonicului. După o perioadă de timp, când a fost întrebat de ce nu a vrut să se catapulteze, Bibanu a răspuns: „Era noapte, nu vedeam nimic, nu știam unde voi ateriza cu parașuta, așa că m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute”. 
Ca o ironie a sorții, Ion Cristea a decedat la pe 6 ianuarie 2003, într-un stupid accident cu căruța la țară. 


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Epoleţi de azur

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 1.2145 secunde