€ 4.7199
£ 5.2701
$ 4.1541

Mai multe ştiri online:

SOS bisericuțele rupestre de la Murfatlar!

Ştire online publicată Joi, 25 Aprilie 2019. Autor: Mirabela ȘERBĂNESCU
Dobrogea ascunde, încă, multe comori, pe care ochii curioși ai constănțenilor sau ai turiștilor nu le pot vedea. Spre exemplu, monumentele rupestre de la Murfatlar reprezintă un adevărat izvor de informație pentru viața monahală, „arhitectura” religioasă și, de ce nu, structura etnică a populației de pe teritoriul istro-pontic, din perioada de început a Evului Mediu. Ele se integrează unui orizont specific spațiului dobrogean, de centre monastice construite inclusiv în peșteri, realizate de călugări bizantini veniți inițial pentru creștinarea bulgarilor.

Frumusețea acestor monumente este nemărginită. Grafitele și reprezentările pe care le oferă, am putea spune că reprezintă „cronicile” noastre scrise pentru această perioadă.

„Importanța monumentelor de la Murfatlar este, din nefericire, prea puțin conștientizată de societate. Cei mai mulți doresc să le vadă, să le atingă, fără a lua în calcul faptul că, astfel, contribuie la distrugerea lor. Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că natura rocii în care au fost săpate, sensibilă la schimbările de temperatură, umiditate și contact direct, face aproape imposibilă vizitarea acestora de către publicul larg, în actualele condiții. În concluzie, vizitarea, de către publicul larg, a acestui inestimabil monument istoric, ar fi indicată doar prin realizarea unui muzeu de sit în apropiere, cu o expoziție permanentă, care să cuprindă materiale arheologice specifice și care să ajute la proiectarea în epoca medievală a complexului arheologic. Fiecare dintre bisericuțe ar putea fi reconstituită, iar această expoziție ar trebui să devină singurul obiectiv pe care vizitatorul ar putea să-l vadă”, a declarat pentru „Cuget Liber”, cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

Monumentul are nevoie de un proiect de restaurare și conservare

Specialistul spune că măsura impusă de acces limitat sau chiar de interzicere a oricărui contact nemijlocit al vizitatorului cu monumentul a luat în calcul fragilitatea extremă a materialului din care acesta a fost lucrat, care este absolut necesară pentru binele acestui monument istoric. „În orice caz, dacă se va demara un proiect de restaurare și conservare, va fi nevoie de ample investiții. În plus, climatizarea interioară a monumentelor rupestre este foarte importantă, motiv pentru care este nevoie de achiziționarea de aparatură specifică”, a completat cercetătorul.

Trebuie precizat că bisericuțele rupestre de la Murfatlar nu fac parte din patrimoniul UNESCO, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța asigurând paza și curățenia ansamblului. De asemenea, angajații muzeului întrețin construcția ridicată în vederea protecției minimale a monumentului istoric. În urmă cu aproximativ 49 de ani, Direcția Monumentelor Istorice a realizat o construcție provizorie de protecție. Așa cum era de așteptat, între timp, aceasta s-a deteriorat, în special acoperișul. Din păcate, întreaga activitate a fost întreruptă în anul 1977, moment în care construcția de protecție era realizată în proporție de circa 40-45% (o structură din beton armat și mortar din ciment). Restul sitului (circa 55-60%) a rămas sub un acoperiș temporar (o protecție provizorie din lemn și carton bituminat).

Apoi, la începutul anilor 2000, Ministerul Culturii a schimbat pilonii din lemn, care putreziseră în cea mai mare parte, iar porțiuni importante din acoperiș au fost înlocuite cu plăci mari de plexiglas.

„În prezent, o parte a acestora sunt distruse din cauza intemperiilor și a diferențelor mari de temperatură dintre iarnă și vară. Prin urmare, nu există un microclimat adecvat păstrării acestor monumente istorice deosebit de importante pentru istoria Dobrogei”, a precizat Colesniuc.

De ce trebuie evitată vizitarea acestui obiectiv

Cercetătorul constănțean susține că popularizarea ușor agresivă a ansamblului rupestru, făcută în ultimul timp și datorită spectaculozității monumentelor, a dus la creșterea numărului doritorilor de informare „la fața locului”. Problema este că puțini sunt cei care înțeleg faptul că bisericuțele rupestre nu vor rezista dacă vor fi introduse într-un circuit de vizitare turistică, motivele fiind multiple. Specialistul MINAC a precizat că variația bruscă și frecventă a temperaturii și umidității în interiorul monumentelor rupestre vor determina apariția condensului și a igrasiei, care vor acoperi pereții cu inscripții și reprezentări, mergând până la exfolierea suprafeței acestora și cvasi-dispariția lor selectivă și irecuperabilă. Apoi, introducerea ansamblului rupestru într-un circuit turistic va avea ca efect sporirea microorganismelor, ciupercilor, algelor sau alți factori patogeni de natură biologică nocivi și desigur, sporirea acestora, prin circulația vizitatorilor, fapt ce va afecta iremediabil situația. De asemenea, orice atingere a pereților încăperilor va duce, cu siguranță, la estomparea sau ștergerea elementelor incizate.

«Marele pericol care, de mai bine de 50 de ani, afectează complexele rupestre descoperite îl reprezintă tocmai ineficiența construcției „temporare” de protecție, în realitate o amenajare care contribuie din plin la degradarea sistematică a bisericuțelor, iar în unele sectoare de-a dreptul ireparabilă a descoperirilor. Câteva reparații nesemnificative, dublate de studii și aplicații care nu au adus niciodată îmbunătățiri ale stării generale de conservare a sitului, sunt toate intervențiile care s-au derulat aici în ultimul sfert de secol», a subliniat Colesniuc.

Monumente spectaculoase

Cercetările arheologice, efectuate în anii 1957-1962 de către Institutul de Arheologie din București și Muzeul Regional Dobrogea, la monumentele rupestre de la Murfatlar (Basarabi) au relevat, pe versantul nord-vestic al dealului Tibișir, la limita sud-vestică a localității, existența a șase bisericuțe, a unor chilii, galerii, locuințe și morminte, săpate în cretă, precum și urmele unei cariere, ce au funcționat, cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului al X-lea p.Chr. Ansamblul este amplasat la o distanță de aproximativ 20 km de Tomis (Constanța) și 35 km de Axiopolis (Cernavodă), ocupând o poziție dominantă la sud de valea Carasu. Cercetările, desfășurate cu mici întreruperi la cumpăna deceniilor șase-șapte ale secolului trecut au vizat o suprafață de circa 200 x 50 m, fără a epuiza, din păcate, întreaga zonă. Încă de la început, întrucât locul devenise o atracție irezistibilă, turiștii au afectat inscripțiile de pe pereți, iar galeriile estice au fost grav afectate de intemperii, prin prăbușirea unei arcade.

Directorul MINAC este de părere că cel mai spectaculos monument îl reprezintă bisericuța B4. „Este cea mai mare, mai impozantă și, totodată, mai importantă prin imaginile și informațiile pe care le oferă. Aceasta prezintă un plan dreptunghiular, împărțit prin intermediul unor stâlpi cruțați în cretă sau zidiți din cărămizi de cretă în pronaos, naos și altar. Unul dintre grafitele scrise în limbă greacă menționează anul 982, un prim reper de plasare în timp a monumentelor de la Murfatlar. Bisericuțele păstrează pe pereți, prin incizare: siluete umane, cruci, semne cruciforme și geometrice, călăreți, cai, iepuri, pești, păsări, cerbi, copaci, cizme, halebarde, un urcior globular, trei corăbii, un arc cu săgeată, grafite chirilice și runice și un țintar. Un alt important grafit este descoperit în bisericuța B1, cu litere chirilice, unde se precizează anul în care aceasta a fost săpată în masivul de cretă: leat 6500 (= 992 p.Chr.). Pe toată suprafața cercetată în cele câteva campanii au fost descoperite 20 de morminte, toate cu orientare creștină vest-est”, a completat specialistul.

Complexe cioplite în piatră

Toate complexele amintite (bisericuțe, locuințe, galerii, morminte) se află în strânsă legătură cu cariera de cretă, ele fiind cioplite în masivul de cretă de muncitorii care efectuau operațiuni de excavare în cadrul acesteia. De altfel, o parte a acestora au locuit și au fost înmormântați aici. Bisericuțele nu au funcționat concomitent, ci pe rând, degradarea uneia solicitând realizarea alteia. Cum natura rocii în care au fost săpate este foarte moale, fisurarea accentuată sau prăbușirea unor pereți la o perioadă scurtă după ce fuseseră cioplite în masiv, nu pare imposibilă. Ca dovadă în acest sens, spre exemplu, avem în bisericuța B1, unde slabele urme de afumare a pereților, precum și tocirea firavă a pavimentului și pragurilor, arată că aceasta nu a fost mult timp folosită.

De la descoperirea lor, respectivele monumente nu au intrat niciodată într-un circuit de vizitare.

În ultimile decenii, absolut ocazional a fost permisă vizitarea lor doar specialiștilor în domeniu sau unor echipe de filmare ale unor posturi naționale de televiziune.

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7413 secunde