SOLSTIȚIUL DE VARĂ. Cea mai lungă zi din an. Tradiții și superstiții

Solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice și este momentul în care ziua este cea mai lungă, iar noaptea cea mai scurtă. 

Cea mai lungă zi din an este marcată de o aliniere perfectă a axei Pământului pe direcția Soarelui. După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu".

Denumirea de solstițiu ("Soarele stă") este dată de faptul că, la data respectivă, are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Crepusculul are durata maximă din an, iar, la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor "nopți albe".

Solstițiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălțime față de ecuator. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

Solstițiul de vară este favorabil unor magii puternice, care își pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări în dragoste, prosperitate sau sănătate. Energia solstițiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalității, creativității și belșugului.

Solstițiul de vară era și un prilej de găsire și folosire a apei magice. Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia și un ritual de renaștere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstițiului reprezenta o practică magică de frumusețe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstițiului reprezenta o cură de refacere a sănătății și vigorii.

Miezul verii a dat mereu prilejul organizării unor festivaluri dedicate atât focului, cât și apei. Dragonul simbolizează haosul din care apare viața și reîntoarcerea către haos prin moarte. Dragonul este o creatură specifică atât focului, cât și apei.

Solstițiul de vară era o vreme a purificării prin apă și foc, un timp când spiritele pământului și cerului pășeau printre oameni. Puteau fi găsite comori îmbelșugate în aur, iar zânele și vrăjitoarele erau mai prezente decât în orice altă perioadă a anului. Peste câmpuri erau purtate torțe în scopul îndepărtării bolilor din grane, iar vitele erau trecute prin foc pentru a se izgoni făpturi asemănătoare vampirilor.