Povestea emoționantă a unei văduve de război. Și-a îngropat, pe rând, părinții, soțul și copilul!

Viața i-a dat multe lovituri. A rămas orfană de mică, și-a pierdut soțul în război, la mai puțin de un an de la nuntă, și-a îngropat și singurul copil, o fată înfiată. Aceasta este povestea de viață a unei văduve de război din Constanța ce a înfruntat multe greutăți și, astăzi, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani, spune că vrea să depășească 100!

O găsim pe Maria Moroeanu în micuța bucătărie a unui apartament din centrul Constanței. Pregătește mâncarea și mărturisește că bătrânețea, care "nu vine cu flori", i-a adus și câteva probleme de sănătate. Aude mai greu, o supără și un genunchi, dar se mândrește cu faptul că, la cei 95 de ani pe care-i poartă pe umeri, încă se gospodărește singură. Mai greu îi este că simte că a rămas singură pe lume. 

Maria Moroeanu este una dintre văduvele de război care locuiesc în Constanța. Provine dintr-o familie cu nouă copii, "plimbată" între România și Bulgaria. 

"Părinții mei sunt din Ardeal, au venit la Constanța, iar după ce Cadrilaterul a fost anexat României, s-au mutat în Bulgaria. Acolo m-am născut eu, în 1925. Eram al nouălea copil, cel mai mic, eram bibeloul lor. Tata a murit când aveam șapte ani, iar mama, doi ani mai târziu. Ulterior, m-a crescut sora cea mai mare, pe mine și pe alți doi frați. Ea nu avea copii și ne-a crescut ca și cum eram ai ei. Ne-am mutat cu ea și soțul ei la Cobadin și acolo am crescut", își amintește Maria Moroeanu. 

Vremurile erau grele, nesigure, dar constănțeanca mărturisește că nu se poate plânge de neajunsuri. Oameni gospodari, sora și soțul acesteia și-au făcut o gospodărie mare în Cobadin. Dar Al Doilea Război Mondial a fost necruțător și cu ei și pe lângă lipsuri, le-au murit și oameni dragi. "Unul dintre frați a murit pe război. La fel și soțul meu. L-am cunoscut printr-o prietenă, când am venit în Constanța. Țin minte și acum că prima dată m-a scos la un restaurant, era unde este acum Poșta mare. Și cum eram la masă, a venit o florăreasă. El mi-a cumpărat un buchet de lăcrămioare. Și, uite, toată viața am plâns!", spune constănțeanca cu lacrimi în ochi. 

Căsătorită 11 luni și văduvă 74 de ani

 

Avea 20 de ani când s-a căsătorit, dar nu s-a bucurat prea mult de acest nou statut. Soțul, căpitan în armata română, a plecat pe front și nu s-a mai întors. Nici astăzi nu știe unde a murit sau unde îi sunt rămășițele. "Doar 11 luni am stat împreună, iar de atunci sunt singură. Nu m-am recăsătorit, nu m-a lăsat sufletul", spune femeia care, de aproape 74 de ani, este văduvă. "La un moment dat, am rugat pe cineva să se intereseze unde îi sunt rămășițele, să încerc să i le aduc aici. Dar nu s-a aflat nimic. Știu doar că a murit pe front, când îi scoteau pe germani din țară. Este îngropat pe undeva, într-o groapă comună, cum se proceda pe atunci", spune îndurerată bătrâna. 

Nu s-a lăsat dărâmată. Împreună cu surorile ei, s-a mutat în municipiul Constanța și s-a angajat gestionară la Uniunea Meșteșugarilor. Și pentru că își dorea mult să aibă un copil, după câțiva ani, a înfiat o fată. A fost lumina ochilor ei, un copil care i-a adus multe bucurii și împlinire. "Lumea chiar spunea că seamănă cu mine", își mai amintește femeia. Dar destinul a fost crud din nou. Când fiica avea 40 de ani și doi copii la rândul ei, de 9 și respectiv 11 ani, a fost răpusă de un cancer devastator. "Era internată la Cluj și îmi spunea: «Ce ai să te faci, mamă, cu doi copii, acum la bătrânețe?». Ce să mă fac… Au crescut și ei și i-am ajutat cât de mult am putut", a continuat femeia istorisirea. 

Astăzi, ajunsă la frumoasa vârstă de 95 de ani, Maria Moroeanu continuă să fie activă. Nu știe să fie altfel și spune că este hotărâtă să trăiască până la 100 de ani. "E mai greu că am rămas singură. Acum o lună a murit și nepoata, de la o soră. E grea singurătatea. Noi, ca frați, eram uniți, ne-am ajutat mereu, nu a ținut niciunul cont că nu eram frați buni – mamei i-a murit primul soț, cu care a avut cinci copii, s-a recăsătorit și a mai avut patru copii. Era bine dacă mai trăiau ei, ne eram sprijin", își spune oful constănțeanca. 

Zilele trecute, doamna Maria a fost vizitată de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială Constanța, care i-au dus cadouri, dar și o diplomă de apreciere din partea Ministerului Apărării Naționale. Se mândrește cu ea și o ține la loc de cinste, alături de fotografiile celor dragi.