Poștașul, omagiat prin muncă de Ziua Mondială a Poștei

Parcurge peste 30 de kilometri pe zi, intră în casele a peste 1.000 de oameni pe lună și le dă bani multora dintre ei. Este poștașul, îl recunoaștem pentru că poartă tot timpul o geantă mare pe umăr, plină de scrisori, adrese, facturi, pensii pentru vârstnici și alocații pentru cei mici.

Pentru unii este chiar Măria sa Poștașul pentru că le aduce, lună de lună, banii în casă, este membru al familiei sau prietenul cel mai bun. Pargurge la pas cartiere întregi, casă cu casă. Indiferent de vreme, că e caniculă, că plouă torențial, că sunt nămeți cât casa, poștașul nu lipsește niciodată, nimic nu-l împiedică să intre în casa omului și să ducă ce are de dus. Pentru asta nu primește lauri, nu i se ridică statui, doar un salariu mult prea mic pentru munca depusă și, poate ceea ce este cel mai important, un zâmbet și respectul oamenilor cărora le calcă pragul.
Și astăzi, de ziua lor, poștașii sunt la datorie, sărbătoresc prin muncă. Acum exact 134 de ani, pe 9 octombrie, la Berna, a fost înființată Uniunea Poștală Universală. Țara noastră s-a aflat atunci printre cele 22 de state fondatoare ale Uniunii, reprezentată fiind de directorul general al Poștei din acea vreme, George Lahovary. Data de 9 octombrie avea să capete mai târziu o semnificație specială pentru lucrătorii poștali din toată lumea: ea a fost declarată la Congresul Uniunii Poștale Universale din 1969, de la Tokyo, Ziua Mondială a Poștei.

S-a mutat Oficiul nr. 4
9 octombrie 2009 i-a prins pe cei 38 de lucrători de la Oficiul Poștal nr. 4 Constanța în casă nouă.
S-au mutat din sediul de lângă Piața Groapă, 200 de metri mai jos, pe strada Corbului, vizavi de Școala nr. 21. Clădirea, recent renovată, le oferă mai mult spațiu și condiții mai bune de muncă. Diriginta, Gabriela Murat, este bucuroasă de cadoul pe care l-au primit chiar de Ziua Poștei și e mulțumită că nu sunt departe de sediul vechi, astfel încât oamenii să-i găsească ușor.
Oficiul este cel mai mare din județ ca și întindere pe cartiere. Deservește peste 20.000 de beneficiari, dintre care mai mult de 14.000 sunt pensionari. Tot aici sunt cei mai mulți factori poștali, 20 la număr. I-am găsit, ieri dimineață, pregătindu-se să plece pe teren, sortând corespondența și pregătindu-și binecunoscutele genți. În sala cea mare era o dezordine organizată, fiecare știind foarte bine unde și ce trebuie să facă. Se râdea, se glumea, dar mâinile lucrau cu rapiditate așezând plicurile pe străzi și blocuri.

"Se bucură când ne văd, de zici că le aducem pensiile de la noi de acasă"
"Lucrul cu oamenii și cu banii este foarte dificil, pentru că trebuie să-l mulțumești și pe om și să ai grijă și de bani. Ne străduim să fim cât mai prompți și să nu facem greșeli", ne spune Marineta Luxița, factor poștal cu state vechi.
În opinia sa, meseria de poștaș este grea, dar frumoasă. "Poștașul trebuie să fie și un bun psiholog și să știe să se adapteze la vârsta beneficiarului cu care are de-a face. Intrăm o dată pe lună în casa lor. Le cunoaștem bucuriile și supărările, se creează o legătură de suflet", explică doamna Marineta. O astfel de legătură s-a creat și cu un cuplu din zona dumneaei pe care l-a cunoscut,
l-a îndrăgit și, când tinerii i-au propus să le fie nașă de cununie, a acceptat cu bucurie.
"Oamenii au încredere în noi și ne respectă. Pensionarii se bucură când le aducem pensiile ca și cum noi le-am aduce de la noi de acasă. Mulți spun că facem parte din familie și că nici rudele sau prietenii apropiați nu le trec pragul lună de lună. Dar aceasta este meseria noastră, cu orice risc trebuie să ajungem la ei", mai adaugă doamna Marieta.

Poștaș la 23 de ani
Se știe că meseria de poștaș nu este o muncă ușoară și nu o poate face oricine. Tinerii nu sunt nicidecum atrași de ea. Cu toate acestea, în Oficiul nr. 4 este și un boboc. Georgiana Petcu are numai 23 de ani și peste câteva zile împlinește un an de când a intrat în marea familie a poștașilor. Spune că îi place ceea ce face, nu se teme, deși umblă cu sume mari la ea și râde când lumea se miră cât este de tânără și de frumoasă și cară gentoiul ală plin de hârțoage.

Servicii întinerite
De altfel, tendința generală este aceea de a întineri în permanență nu numai personalul, ci și serviciile Poștei Române. Pentru a ține pasul cu concurența apărută în ultimii ani, prin bănci, curieri privați, s-a încercat actualizarea și modernizarea permanentă a tuturor serviciilor. De la 1 octombrie 2009, s-a eliminat pauza de prânz, astfel încât oamenii să nu piardă o oră în fața ghișeului închis, s-au introdus tot felul de facilități în serviciile de curierat și corespondență prioritară, se pot primi, dar și trimite rapid bani în străinătate, iar din 25 septembrie s-a pus în uz primul card preplătit din România.