Oamenii gerului

Chiar dacă primul ministru Emil Boc a recomandat autorităților locale să preia persoanele fără adăpost și pe cele care se află în spații neîncălzite, multe se află în continuare pe străzi sau în locuințe improvizate. Fie nu a venit nimeni să le spună că pot merge la un adăpost, fie nu vor să-și părăsească barăcile, de frică să nu le ia alții locul.

La cele -10 grade de afară abia dacă poți să respiri. Mâinile, capul, picioarele îngheață rapid. Vântul face ca senzația de frig să fie și mai puternică. Mulți dintre noi abia dacă rezistăm o oră în gerul năprasnic, însă sunt oameni care dorm afară. Sunt suflete năpăstuite, care au avut o dată un acoperiș deasupra capului, dar l-au pierdut, în diferite împrejurări și acum își duc traiul pe unde apucă. Unii au improvizat bordeie din cartoane și cutii, alții s-au aciuat prin garaje sau subsoluri. Cu toții duc o viață de câine. Nu au mai mâncat o mâncare caldă de zile bune, nu s-au mai uitat la televizor de luni întregi și nici nu s-au mai spălat de ceva timp.

I-a înghețat și butelia
Pe strada Remus Opreanu, într-un garaj din beton și cu uși de fier, lo-cuiește nea Mitică Dogaru. Nu are nici curent electric, nici apă. Chiar și butelia i-a înghețat. Câteva bi-doane cu apă sunt bocnă, chiar la intrarea în garaj. La câțiva metri se află patul pe care doarme bărbatul. Acolo își petrece nopțile geroase. "De când se întunecă stau aici. Mă învelesc cu mai multe pături și plăpumi. Nu mi-e frig. Ce să fac, am fost evacuat în 2003 din casa naționalizată în care am locuit și, deși conform legii ar fi trebuit să primesc o altă locuință, nici până în ziua de astăzi nu mi s-a dat. Am stat pe unde am putut. Am avut și o rulo-tă, dar m-au gonit cei de la Primărie de pe terenul lor", ne povestește nea Mitică.
Ca o ironie a sorții, în spatele garajului unde stă omul, se află casa din care a fost evacuat. Acum este o vilă somptuoasă, luxoasă. Bărbatul se uită înspre gard, dar nu cu răutate. "Acum stă cineva înstărit acolo. A fost vândută de vreo trei ori, ca să se piar-dă urma. Eu nu vreau decât să îmi ofere o locuință, așa cum spune legea pentru chiriașii din casele națio-nalizate. Nici cu chirie nu pot să stau, pentru că nu îmi permit. Lucrez mai mult la negru, pe unde găsesc. Anul ăsta împlinesc 60 de ani și abia atunci pot să ies la pensie și o să am un venit stabil, căci ani de muncă am destui", mai spune, optimist, Mitică Dogaru. Nu a venit nimeni să îi spună să meargă la un adăpost, dar parcă nici nu și-ar lăsa agoniseala și să plece pentru câteva zile la un loc mai călduros.

"Când o fi ger din ăla mare atunci poate plecăm"
În altă zonă a orașului, pe valea portului, mai jos de strada Traian, găsim alte trei persoane fără adăpost. De fapt, stau în niște bordeie din cartoane și bucăți de pal. Sunt ferite oarecum de vântul tăios de pe malul mării, dar nu au niciun fel de încălzire. Un bărbat ne iese în întâmpinare și ne spune că sunt bine și nu vor să plece nicăieri. "Suntem bine, avem cu ce ne încălzi: pături și plă-pumi multe. Nu avem de ce să plecăm de aici. Când o fi ger din ălă mare atunci poate ne ducem pe la prieteni, pe aici prin port", ne zice omul. E drept, afară nu erau, la ora vizitei noastre, "decât" -10 grade Celsius. Pesemne că nici cele -15 grade de noaptea trecută nu li se păru un ger suficient de "mare" ca să meargă la un adăpost încălzit. "Dimineața bem ceai și dacă e vreme bună și nu plouă facem focul afară și gătim ciorbă. O ducem bine aici. Ne știe toată lumea. Și poliția mai vine la noi și ne aduce de mâncare", mai adaugă bărbatul. Nu vrea să ne spună cum îl cheamă, dar ne asigură că nu vor muri de frig.
Între timp, în cursul nopții de luni spre marți au mai fost recuperate din ger cinci persoane fără adăpost. Două au fost transportate de ambulanțe la spital, unde li se acordă îngrijiri medicale, iar trei au fost primite în centrele sociale înființate de autoritățile locale.