O zi din viața unui recenzor constănțean

Au rămas mai puțin de trei zile până la finalizarea recensământului populației și al locuințelor. În municipiul Constanța, aproape 2.000 de recen-zori au fost instruiți să umble din casă în casă și să colecteze informațiile de la locuitori. Dacă unii dintre constănțeni au fost receptivi, alții au avut nevoie să fie convinși să răspundă la întrebări. Mai mult, majoritatea celor chestionați sunt de părere că datele pe care le oferă recenzorilor ar putea fi folosite împotriva lor.

Munca recenzorilor, îngreunată de cei care au renunțat

Pentru unii recenzori, colectarea informațiilor a început cu două zile după demararea oficială a re-censământului. Și asta din cauza plecării în masă a recenzorilor nemulțumiți, chiar în ultimul moment. Acest lucru a dus la întârzierea mapelor cu formulare și, implicit, a îngreunat munca recenzorilor. În aceeași situație s-a aflat și Marieta, de 25 de ani din Constanța, care a acceptat să lucreze ca recenzor din lipsa unui loc de muncă, dar și pentru a experimenta ceva nou. "Când am primit mapele două zile mai târziu am crezut că nu voi termina la timp, dar am reușit să găsesc o soluție", spune Marieta. Aceasta a realizat câteva pliante, pe care le-a împărțit locuitorilor din zona care i-a fost repartizată și astfel a reușit să programeze întâlniri cu majoritatea dintre ei. Tânăra spune că a participat la un curs de pregătire pentru a învăța cu exactitate cum se completează formularele de recensământ. "Pregătirea s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ șase ore, dar ar fi putut fi mult mai bine organizată", este de părere Marieta.

Recenzorii, primiți cu îndoială

Tânăra spune că a reușit să acopere, până în prezent, aproximativ trei sferturi din cele 120 de locuințe care i-au fost repartizate. "În primele zile, oamenii nu prea erau cooperanți, nu deschideau ușa și erau foarte suspicioși. Mă așteptam să fie mult mai receptivi și să își dea seama de importanța acestui recensământ", precizează tânăra. Cei recenzați au avut diferite reacții. Unii dintre aceștia au deschis ușa și au răspuns fără comentarii la întrebări, în timp ce alții au pus la îndoială aproape fiecare întrebare din formulare. În plus, chiar dacă recenzorul îi asigură pe cei chestionați că toate datele pe care le transmit sunt confidențiale, cei mai mulți sunt de părere că informațiile pe care le oferă ar putea fi folosite la un moment dat în detrimentul lor.

Fuga după CNP

Recensământul din 2011 va intra cu siguranță în istorie cu scandalul CNP-ului, după ce purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statistică a declarat că prezentarea codului numeric personal nu este obligatorie, iar o zi mai târziu președintele INS, Vergiliu Voineagu a venit cu precizarea că, de fapt, este obligatorie. Neconcordanța dintre declarațiile celor doi a făcut ca munca recenzorilor să fie și mai dificilă. "În primele zile, oamenii declarau fără probleme CNP-ul. Situația s-a schimbat, însă, în ziua acelor declarații ale purtătorului de cuvânt al INS", spune Marieta. Spre exemplu, un bărbat nu a vrut sub nici o formă să prezinte codul numeric personal, specificând că trebuie scris și în formular că nu este obligatoriu. La insistențele și nervii bărbatului, tânăra a fost nevoită să scrie pe unul dintre formulare: "CNP-ul nu este obligatoriu!". Câteva zile mai târziu, după ce președintele INS anunțase că oamenii vor fi amendați dacă nu declară CNP-ul, bărbatul i-a dat telefon tinerei, pe care a chemat-o, foarte respectuos, pentru a-i oferi toate datele necesare. Recuperarea codului numeric personal a ajuns să dubleze, în unele cazuri, volumul de muncă al recenzorilor. "Am programat alte întâlniri și am fost nevoită să mă întorc, chiar și de cinci ori, la unele dintre persoanele care au refuzat să dea CNP-ul", a menționat Marieta.

Muncă multă pe bani puțini

În 11 zile de recensământ, recenzorii ar trebui să acopere, fiecare, în medie, în jur de o sută de locuințe. Până luni, 31 octombrie, Marieta are de acoperit două blocuri cu câte 60 de locuințe fiecare. Cei care au făcut pregătirea recenzorilor au afirmat că nu durează mai mult de un sfert de oră recenzarea unei persoane și că cinci ore pe zi ar fi suficiente. "Nu consider că este o estimare corectă. Nu au ținut cont că trebuie să revenim de câte ori este necesar pentru a obține toate informațiile și asta poate însemna și 12 ore de muncă pe zi ". Mai mult, la finalul fiecărei zile, trebuie transmise recenzorului șef câte persoane și câte locuințe au fost recenzate în ziua respectivă. După finalizarea recensământului, recenzorii vor fi plătiți cu câte 50 de lei pe zi, impozabili. Întrebată dacă va participa și la următorul recensământ, Marieta a precizat că nu s-ar mai înscrie pentru că volumul de muncă este foarte mare, iar banii, foarte puțini.