€ 4.7231
£ 5.2496
$ 4.2103

Mai multe ştiri online:

Misterul din adâncuri. Buturuga care a dus la catastrofa de pe Dunăre

Ştire online publicată Sâmbătă, 10 Noiembrie 2018. Autor: Mirabela ȘERBĂNESCU
Istoricii știu cel mai bine…La începutul secolului trecut, la Hârșova a avut loc una din cele mai mari catastrofe de pe Dunăre. Dacă ar fi să dăm filele calendarului înapoi cu exact 106 ani, în anul 1912, peninsula Balcanică era în mare fierbere. Toate popoarele aveau probleme de organizare statală pe care războiul ruso-româno-turc din 1877-1878 nu le rezolvase. La acel moment, grecii, bulgarii, sârbii, muntenegrenii, albanezii și chiar românii așteptau un moment prielnic pentru revizuirea și întregirea frontierelor. Practic, toți doreau războiul pentru rezolvarea unor aspirații statale.

Totuși, în timp ce unii urmăreau să rămână în granițele actuale, alții năzuiau la reîntregirea unor teritorii istorice pierdute. Cert este că moștenirea lăsată de Imperiul Otoman era deosebit de grea și conducătorii statelor, animați de sentimente naționaliste, doreau să obțină maximum din conflictul care se întrevedea la orizont.

În acest tablou efervescent, a declarat arheologul Constantin Nicolae, România se pregătea febril. În cursul anului 1912 s-au realizat scenariile celor mai ample manevre ale armatei. 60.000 de soldați și ofițeri dotați cu 15.000 cai, 2.000 căruțe și 150 automobile simulau apărarea armată în urma unei agresiuni. Din cele șase milioane lei destinate operațiunilor în întreaga țară, manevrele din Dobrogea aveau un buget de două milioane lei. Aici au fost angrenate

15 regimente de infanterie, șapte de artilerie, o divizie de artilerie călăreață, cinci batalioane de vânători, zece regimente de roșiori. La acestea se adaugă trupele auxiliare de pionieri, pontonieri și escadroane ale flotei dunărene.

„Batalionul 3 pionieri Galați se afla cantonat pe malul Dunării, în aval de Hârșova, în dreptul localității Giurgeni. În după-amiaza zilei de 17 septembrie, colonelul Stoenescu, comandantul regimentului 3 pioneri, a organizat o deplasare la Hârșova cu șalupa «Trotuș». Pe vas s-au aflat 24 de ofițeri, subofițeri și soldați. Au fost vizitate orașul, Muzeul Regional al Dobrogei, s-a servit masa la unul din restaurantele din oraș și în jurul orei 19.30 s-a dat ordinul de întoarcere la baza operativă. Majoritatea ofițerilor se aflau în cabine. Puțin mai târziu, nu departe de portul actual, acolo unde Dunărea face o cotitură bruscă, șalupa a fost izbită cu putere de vasul de pasageri unguresc «Széchenyi István». Se pare că responsabil de catastrofă a fost vaporul austriac. Acesta nu avea luminile regulamentare, prevăzute de codul de navigație. Sublocotenentul Iacovache, aflat pe puntea vasului, a povestit că la circa 50 de metri a observat cum șalupa s-a îndreptat cu toată viteza către mijlocul navei nesemnalizate. În presa vremii s-a scris că lanțul cârmei șalupei s-ar fi rupt în timpul mersului, astfel că timonierului i-a fost imposibil să evite ciocnirea. Bilanțul a fost unul dramatic. Toți cei aflați în cabine și în serviciul navei au pierit, fără nicio șansă, în adâncuri. Ministerul de război a declarat doliu în armată, iar regele Carol și principele moștenitor Ferdinand au adresat telegrame de condoleanțe familiilor și unităților militare. Desigur, presa vremii din România și Europa a relatat pe larg nenorocirea. Nava, aflată la opt metri adâncime și dusă de curent la aproximativ 200 metri de locul impactului, a fost scoasă din Dunăre. O parte din cei decedați au fost înmormântați în cimitirul de la Hârșova, într-un cavou comun, în prezența Episcopului Nifon. Ancheta oficială a stabilit că, în urma ciocnirii, șalupa Trotuș s-a răsturnat și a căzut instantaneu în apă. Nu era spartă și nu avea probleme tehnice de nicio natură. Vaporul de pasageri nu a oprit, însă, la impact, crezând că a fost vorba de o buturugă și a continuat marșul 340 metri. A revenit la locul accidentului după 25 minute. Prea târziu, însă!”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, istoricul constănțean.

El a mai spus că în jurul acestei tragedii s-au țesut numeroase povești și legende. Spre exemplu, ziarul „Românul” din

5 octombrie 1912 a scris despre drama maiorului Grigorat. Destine și vieți frânte. Acesta își pierduse familia în anul 1904, în urma unui accident pe calea ferată în gara Brazi. Aflați toți trei într-un vagon de clasa I,

fetița s-a aplecat, fatal, mult, prea mult, peste fereastră, pentru că scăpase ceva din mână…. Mama ei, fără să stea pe gânduri, s-a repezit, instinctiv, să o prindă din cădere, în momentul în care un tren venea, cu mare viteză, din sens opus….

Pentru memoria victimelor scufundării șalupei „Trotuș”, pe ridicătura calcaroasă care mărginește portul de la Hârșova în aval, numit Dealul Belciug, s-a ridicat în anul 1913 o cruce comemorativă pe care au fost dăltuite numele tuturor victimelor. Autoritățile vremii, cele laice, cât și religioase, au vorbit mult timp despre moartea eroică a celor care și-au găsit somnul de veci în apele tulburi ale Dunării, aici la Hârșova.

„Din păcate, memoria lor s-a șters din conștiința comunității locale. În ultimii ani, spre lauda lor, autoritățile au organizat o slujbă de pomenire la Cruce”, a completat arheologul. 

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.734 secunde