Mami sau tati? Cine e preferatul copiilor în familie

Postura de părinte schimbă radical viața fiecărui individ, indiferent că e mamă sau tată. Cumulul de sentimente care se nasc odată cu un copil vin la pachet cu o serie de provocări pe care părinții trebuie să le gestioneze cu mare băgare de seamă. Printre ele, "preferința" copilului pentru unul din părinți, fenomen des întâlnit, mai ales în primii ani de viață a copilului.

Primul cuvânt a fost "mama" sau "tata"? Care dintre cei doi părinți a primit prima îmbrățișare și la cine merge cel mic atunci când are nevoie de afecțiune?

În primii ani de viață, copilul își manifestă afecțiunea față de părinți, însă nu neapărat în egală măsură, chiar dacă acest lucru nu înseamnă că nu își iubește ambii părinți.

"Rolul fiecărui părinte este perceput diferit de copil. Dacă un părinte este cel dispus să se joace sau să acorde mai mult timp copilului și este mai per-misiv, iar celălalt impune reguli, se ocupă de disciplina celui mic, înseamnă că și reacțiile copilului vor fi în concordanță cu ceea ce simte față de aceste comportamente", a precizat psihotera-peutul Cristina Gemănaru. 

Totodată, preferința copiilor pentru ceva familiar este și ea o posibilă ex-plicație a manifestării mai puternice a afecțiunii față de unul dintre părinți. 

De exemplu, dacă mama își schimbă coafura sau culoarea părului sau tatăl renunță la barbă, copilul poate avea o reacție de respingere, având în vedere că era obișnuit cu o imagine a părinților.

Sentimentul de familiaritate este cel care îi dă siguranța de care copilul are atâta nevoie la această vârstă.

Relații care se "educă"

Dincolo de toate, fiecare generație își dorește să schimbe ceva, fiecare dintre noi adulții de astăzi ne aducem aminte cu melancolie că, uneori, copii fiind, ne-am fi dorit ca tatăl să fie prezent la prima noastră serbare, la primul nostru meci de fotbal sau la prima tabără împreună cu tăticii. Dacă relația dintre copil și mamă a păstrat de-a lungul timpului aceleași reguli, rolul tatălui a evoluat odată cu societatea și acesta a căutat în permanență să se adapteze necesităților sociale. 

"Poate ar contrabalansa mult balanța afectelor și emoțiilor, dacă ne-am readuce aminte să ne jucăm cu copilul nostru, să-l facem în primul rând par-tenerul nostru de activitate și nu ne-apărat cel care execută ordine și sarcini, să vorbim cu el atunci când are nevoie, să încercăm în primul rând să avem o conexiune cu el, să-l stimăm atunci când trebuie, să-l încurajăm atunci când este nevoie. Reușita survine în momentul în care fiecare dintre cei doi părinți descoperă singur că este în stare să aibă legături optime și obține un feed back pozitiv din partea copilului", a mai precizat specialistul.