La Constanța, beton și sârmă ghimpată, la Buzău, imagine europeană. De ce unii pot, iar alții…

Scriam, la începutul acestui an, o serie de câteva articole dedicate situației din cartierul Anadalchioi/Baba Novac, unde armata a ridicat un gard de beton și sârmă ghimpată, blocând astfel un proiect al Primăriei Constanța, de construcție a unei străzi.

Subiectul este binecunoscut, nu-l mai reiau, mai ales că, pentru o bună perioadă de timp de acum încolo, nu există nicio soluție.

Realitatea însă rămâne. Cele câteva mii de constănțeni care locuiesc în cartier au scăpat de munții de gunoaie (sau cel puțin nu-i mai zăresc, pentru că nu putem ști ce se întâmplă dincolo de ziduri!), dar s-au pricopsit cu o priveliște horror, ce aduce mai degrabă cu imaginea de… pușcărie.

Dacă la Constanța nu s-a putut altfel, iată că, într-un oraș mult mai mic, cu bugete incomparabil mai reduse și cu forță financiară inferioară, s-a găsit o soluție de-a dreptul extraordinară.

La fix 240 kilometri distanță de litoral, Buzăul oferă o imagine urbanistică cu adevărat europeană și vă las pe dumneavoastră, cititorii, să faceți singuri comparația între aspectul celor două locații: cum arată gardul ridicat de armată la Constanța și cum arată cel de la Buzău. Fac mențiunea că ambele unități militare sunt de o importanță strategică deosebită, ambele unități și-au apărat dreptul de proprietate, construind pe terenurile lor, dar cum au făcut-o unii și cum au făcut-o alții…

XXX

Buzoienii au găsit un mijloc foarte frumos de aniversare a Centenarului Marii Uniri. Gardul unității militare din "bariera Ploiești", așa cum este cunoscută zona cu pricina, a fost refăcut, decorat fiind cu imagini din principalele războaie în care țara noastră a fost implicată, cu eroi căzuți în teatrele actuale de operații, cu steagul României, dar și cu steagurile și simbolurile țărilor membre ale Uniunii Europene și NATO.

Zona este iluminată, iar administrația locală a redesenat la rându-i teritoriul: trotuar impecabil, pistă de biciclete (din materiale de cea mai bună calitate), gazon și floricele viu colorate.

Rămâne întrebarea, una obsesivă: de ce unii pot, iar alțiii…?