Flotila de Hidroaviație de la Palazu Mare, "scufundată" în bălării și uitare

2472

Articole de la același autor

Puțini din cei care locuiesc în cartierul Palazu Mare din Constanța știu de terenul părăsit din spatele Spitalului de Pneumoftiziologie, lângă unitatea militară. Și mai puțini știu că acolo s-a scris istorie, că acolo a funcționat Grupul de Aviație Maritimă, în perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În hangarele care acum abia se mai văd de bălării se odihneau avioanele Flotilei de Hidroaviație, care făceau cu rândul pentru supravegherea zonei costiere. 


Sunt file din istoria Dobrogei și a țării noastre, uitate, lăsate pradă buruienilor, despre care mai povestesc doar veteranii care au trăit acele vremuri și care încă mai sunt în viață. 


În zonă, nimic nu amintește nici de rolul important de apărare pe care l-a avut Flotila de Hidroaviație în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nici de eroii care și-au dat viața în misiuni dificile, deasupra mării sau pe coastă. Doar acoperișurile hangarelor lungi și înguste mai amintesc de ce a fost acolo odată. Nu există nicio statuie, nicio plăcuță comemorativă cu numele eroilor, nimic, nici măcar un gard mai acătării, ci doar unul care stă să cadă. 


E drept că pe o poartă am găsit scris de mână, cu vopsea, chiar sub cutia pentru corespondență - Aviator Mircea Zorileanu. Dacă nu am fi știut că este unul din pionierii aviației române, al doilea aviator brevetat din România, am fi crezut că acolo locuiește domnia sa. Dar, de fapt, era doar numele străzii, scris de cineva binevoitor, ca să nu se rătăcească vizitatorii. 


Doar acoperișurile hangarelor se mai văd…
 
Până să ajungem la locație, am întrebat câțiva localnici de vechile hangare de aviație maritimă, dar fără prea mare succes. Mulți nici nu auziseră de așa ceva în cartierul lor. Unii ne-au trimis pe malul lacului, alții în spatele Spitalului de Pneumoftiziologie, pe lângă unitatea militară. Acolo le-am și găsit de fapt, iar ceea ce a trădat locul au fost chiar gardurile care abia se mai țin într-o parte. Pe latura dinspre spital, este o chestiune de timp până vor ceda. Pe partea cu unitatea militară, sunt ceva mai rezistente, dar se vede că cineva le mai peticește din când în când. 


De altfel, pe la poarta principală am și observat că locul nu este chiar părăsit. Sunt câteva pisici, păsări, o antenă TV, zona chiar pare locuită. La momentul vizitei noastre nu era nimeni acasă, dar este clar că locatarul are simțul umorului, căci, pe unul din pereții scorojiți ai căsuței care pe vremuri a ținut loc de anexă, ceva, este bătut în cuie un panou pe care scrie Poliția Sector 2 Palazu Mare. 


Pe măsură ce înaintezi în curte, însă, bălăriile devin tot mai mari, aproape că nu te mai vezi de ele. Se văd aliniate câteva hangare, vreo două, trei, căci în depărtare nu se mai văd, de vegetația deasă și… atât. 


Istorie uitată 


Atletul constănțean Traian Petcu, acum în vârstă de 94 de ani, își amintește cu drag și cu respect de acele locuri. 


În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost caporal în cadrul Flotilei de Hidroaviație și a asistat de nenumărate ori la curajul piloților constănțeni. A fost aproape de a-și pierde viața atunci când rușii au intrat în Constanța, iar acum i se rupe inima când vede cum Hidroaviația este uitată, cum sacrificiul aviatorilor nu este amintit nici măcar pe o biată plachetă. 


"Încă se mai pot vedea, la Palazu Mare, pe malul Lacului Siutghiol, hangarele Flotilei de Hidroaviație, unde erau adăpostite hidroavioanele care au luat parte la război. Cu timpul, însă, hangarele vor fi demolate, iar în locul lor se va construi altceva. Astfel, vor dispărea și ultimele urme ale existenței Flotilei. În ciuda numeroaselor sesizări, propuneri și promisiuni că va fi ridicat un simbol care să amintească de vitejia celor de la Hidroaviație, nu s-a întâmplat nimic. Nu există măcar o placă comemorativă, o machetă a unui hidroavion, ce ar putea fi cuprinse, de exemplu, într-un traseu turistic", spune Traian Petcu. 


Conform documentelor, inițial, Flotila de Hidroaviație fusese stabilită în Portul Constanța. Au fost observate însă unele probleme, căci clădirea silozului, macaralele și catargele navelor, precum și activitatea portuară intensă reprezentau pericole pentru hidroavioane. Tocmai de aceea, în anul 1930, baza a fost mutată în Palazu Mare, pe malul lacului Siutghiol. Ea a funcționat pe toată suprafața de câteva hectare de teren. Abia mulți ani mai târziu, în fostele clădiri administrative ale escadrilei a fost înființat Spitalul de Pneumoftiziologie. 


Mii de ore de misiune pe mare 


Din baza de la Palazu Mare plecau, pe rând, hidroavioanele, după ce a început războiul, pentru misiuni de recunoaștere și însoțire convoaie de nave. 


Potrivit revistei "Hidroaviația României", hidroaviația a contribuit activ și permanent la campania armatei române, distingându-se prin varietatea misiunilor îndeplinite, precum și prin numărul mare al acestora. 


"Misiuni: supravegherea zonei costiere, explorarea coastei, explorări în larg, până la coasta Crimeei, în bazinul de nord al Mării Negre sau pe coastele Asiei Mici, escortări anti-submarine sau de însoțire a convoaielor de nave, cercetări anti-submarine, descoperirea de mine inamice, aprovizionarea grupului de soldați de la farul din Insula Șerpilor", apare consemnat în publicația amintită. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.4124 secunde