Flota comercială a României, acum 20 de ani. Nava "Alba Iulia", vândută cu 750.000 de dolari

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Compania Navrom a spart gheața. Ani de zile s-a chinuit să scoată navele vechi la vânzare și mereu a primit lovituri sub centură din partea instituțiilor responsabile cu privatizarea. Când toate piedicile instituționale au fost înlăturate, cumpărătorii nu s-au prea înghesuit, speriați de prețurile de pornire anunțate. 

Nici licitația de ieri, 5 aprilie 1998, nu era așteptată cu prea mare încredere. Pentru cele 18 nave scoase la vânzare nu au venit prea multe oferte. Astfel că, la deschiderea ședinței de licitație, organizatorii s-au văzut obligați să amâne vânzarea navelor, pentru care s-a prezentat un singur client.

Licitația a fost salvată de cargoul "Alba Iulia" (11.742 tdw, construit în 1976), care a stârnit interesul cunoscuților oameni de afaceri Stere Samara, managerul companiei Sammarina Shipping and Trading, și Ștefan Cristofor, președintele companiei Inter Ocean Services. 

Conform metodologiei stabilite prin Ordonanța 88/1997, HG 55/1998 și Ordinul 61/1998 al Ministerului Privatizării, s-a licitat în creștere de la prețul de 1.840.000 de dolari, anunțat de armatorul Navrom. Cum niciunul dintre cei doi participanți nu a acceptat prețul de pornire, ambii oferind suma de 500.000 de dolari, comisia a avizat un curs descrescător al licitației, cu un pas de 5% (92.000 de dolari). 

Și a început spectacolul! 

După parcurgerea a 13 pași în jos, comisia a oprit oferta la 644.000 de dolari. Cum, nici de această dată, niciunul dintre participanții la licitație, n-a acceptat vreuna din sumele anunțate, s-a trecut la cea de-a treia etapă: întrecerea directă dintre ofertanți. Atunci a început spectacolul. 

Prima ofertă a plecat de la Inter Ocean - 510.000 de dolari, Sammarina a răspuns cu 515.000 de dolari. Au urmat: 525.000 de dolari, cu replica - 530.000 de dolari. Ușor-ușor, competiția s-a încins, ambițiile s-au aprins, iar sumele oferite au depășit ultimul preț acceptat de Navrom - 644.000 de dolari. 

Inter Ocean a fost primul care a spart plafonul: 645.000 de dolari. Sammarina s-a ținut scai: 650.000 de dolari. S-a auzit: 655.000 de dolari, 660.000 de dolari, 665.000 dolari... Asistența abia își ținea respirația.

Delegatului armatorului nu-i venea a crede ce se întâmplă. Presa nota înfrigurată saltul ofertelor. Reprezentanții companiilor care n-au intrat la "bătaia peștelui" salivau. Mai mare dragul să vezi o confruntare strânsă, plină de nerv și ambiție, între doi bărbați strașnici, cunoscuți ca buni manageri în shipping-ul românesc. 

S-a auzit glasul lui Stere Samara: 750.000 de dolari. Liniște mormântală. 750.000 de dolari, o dată! 750.000 de dolari, de două ori! 750.000 de dolari, de trei ori! Bubuitul ciocanului a anunțat finalul. Sammarina Shipping and Trading și-a adjudecat nava și a devenit noul său proprietar. 

"Ne bucurăm că am spart gheața și am reușit să vindem o navă prin licitație, aici, unde este normal să se facă vânzarea, și nu în mod silit, prin diferite porturi ale lumii", ne-a declarat Petrică Munteanu, director în cadrul CNM Navrom. 

Senin, Ștefan Cristofor, marele învins, a declarat, cu sportivitate: "A fost o licitație corectă. Așteptăm cu nerăbdare licitația următoare". 

Realist, Stere Samara a apreciat că: "A fost o competiție prea aprinsă, iar prețul de adjudecare - cam mare. Considerăm, însă, că «Alba Iulia» va fi o navă competitivă și, cu o anumită investiție, ne va permite să amortizăm cheltuielile făcute, în câțiva ani". (6 aprilie 1998) 

Aplicarea HG nr. 397/1997 ar putea bloca vânzarea navelor 

După vânzarea prin licitație a unui număr de 13 nave, pentru care a încasat 5,8 milioane de dolari, compania Navrom se găsește într-o situație extrem de delicată. Conform HG nr. 397/1997, prin care s-a aprobat programul special de scoatere din arest a 12 nave de la Navrom și alte 12 de la Romline, milioanele obținute în urma vânzării navelor trebuie returnate Fondului Proprietății de Stat. 

După cum se cunoaște, acesta a împrumutat cele două companii cu 12,79 milioane de dolari (5,9 milioane de dolari pentru Navrom și 6,89 milioane de dolari pentru Romline), cu condiția recuperării banilor din vânzări de active. 

În situația în care își va plăti datoria către FPS din sumele încasate, companiei Navrom nu îi mai rămân fondurile necesare pentru plata datoriilor celor 13 nave vândute, care au fost scoase la licitație ca libere de sarcină, cu condiția achitării creanțelor în piață din banii încasați prin vânzare. Consecințele imediate vor fi nefinalizarea vânzării navelor și neîncasarea banilor din această operațiune. Drept urmare, FPS se va alege cu blana ursului din pădure și cu praful de pe tobă. 

Nefinalizarea vânzării va genera un val de proteste din partea câștigătorilor licitațiilor, care, evident, vor apela la Justiție. Consecințele internaționale nu vor întârzia. FPS, Ministerul Privatizării, Guvernul, statul român, în ansamblu, vor fi discreditați în ochii investitorilor străini, care vor avea dovada clară că privatizarea din țara noastră este o vorbă goală, o mascaradă. Nu știu cine ne va mai spăla de rușine, de munții de noroi pe care singuri îi aruncăm în obrazul țării.

Pentru finalizarea vânzării navelor, FPS și Guvernul României trebuie să găsească soluția de a nu aplica, în acest moment, HG nr. 397. De fapt, returnarea banilor către statul român, conform acestui act normativ, nu poate avea loc decât după ce companiile Navrom și Romline vor scăpa de toate datoriile din piață ale navelor care au fost sau vor fi scoase la licitație. 

În cazul în care se va lua decizia înțeleaptă de a se amâna aplicarea HG nr. 397, Navrom va putea duce la bun sfârșit vânzarea celor 13 nave, va încasa banii, va plăti datoriile pentru eliberarea navelor din aresturi în vederea predării lor către cumpărători și va putea achita o parte din datoria către Bancorex. În această situație, ar putea să obțină un credit pentru plata salariilor (în lei) ale navigatorilor și personalului de la uscat. Reușita unui asemenea proiect depinde de voința consiliului de administrație al FPS și de Guvernul României. (28 aprilie 1998)