Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul "Călărași" (VI)

239
Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul

Articole de la același autor

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al șaselea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", o poveste din 1996. 


S.O.S.
Comandantul a fost de acord cu sugestia mecanicului I și a scris mesajul de primejdie. La ora 8.20, acesta a fost transmis în mod repetat, timp de 20 de minute. Mesajul nu menționa că nava se scufundă, în schimb, cuprindea informații despre poziția ei, despre numărul marinarilor de la bord și solicitarea asistenței de urgență. 
La scurt timp, comandantul a început să transmită mesaje S.O.S. prin radio-telefon, în banda VHF, canalul 16. 
Echipajul a intrat în alertă. Iulian Istrate ieșise din cart la ora 4. Se afla în cabină, dar nu putea adormi. La ora 8.30, a venit ofițerul maritim III Gheorghe Anastase și i-a spus: 
- Iulică, pregătește-te, s-a oprit motorul principal! 
Ofițerul II a înțeles ce urma să se întâmple. Și-a luat actele, banii și periuța de dinți pe care i-o cumpărase agentul din Durban. Din obișnuință, a întins mâna să ia ceasul de sub pernă. Un gând l-a oprit: "Dacă o fi să stau sub apă, se duce dracului. Îl iau degeaba". Cu un gest reflex, inutil, a vârât ceasul la loc. 


În ciuda stării de tensiune în care intră organismul când simte pericolul, el era teribil de lucid și preocupat de amănunte. Avea două perechi de blugi, unii negri și alții albastru - deschis. Și-a spus că cei deschiși la culoare se vor murdări în apă și vor arăta urât în avion, așa că i-a îmbrăcat pe cei negri. Gândurile îi erau legate de supraviețuire, de viață. Moartea nu avea loc în ele. 
Istrate a ajuns în cabina de comandă împreună cu ceilalți colegi. Unii dintre marinari erau în pantaloni scurți și tricouri. Nu își luaseră nimic la ei, căci nu își închipuiau că nava se va scufunda. Chipurile lor erau crispate de îngrijorare, iar în aer se simțea încordarea extraordinară a momentului. 


Ofițerul maritim II a ieșit pentru o clipă, pe punte. În fața lui era un zid. Nava era înclinată, prinsă între două valuri. Avea senzația că se uită la un munte de apă. Nu-i venea să creadă că ceea ce vede este adevărat. 


Alertă pe mare
La ora 8.45, a fost recepționat răspunsul navei "Cold Stream", înregistrată în portul Willemstad, din Curacao. Plecase pe data de 2 iunie, din San Antonio Este (Argentina), având o încărcătură de 5.827,1 tone de fructe proaspete, pe care urma să le descarce la Jeddah (Arabia Saudită). O parte din marfă, respectiv 1.195,5 tone, fusese încărcată în containere și depozitată pe punte. Comandantul ei era Wilhelmus Martinus Johannus Schrama. 


"Cold Stream" începuse confruntarea cu furtuna încă de pe 5 iunie, când forța vântului urcase deja la 6-7 pe scara Beaufort. Pe 6 iunie, la ora 13.57, vijelia îi aruncase două containere peste bord. 


Un român de pe "Cold Stream" a recepționat mesajul de pericol. El a anunțat că se află la 5 mile nord de "Călărași" și că nava sa are, la rândul ei, probleme. După cum avea să se afle mai târziu, necazurile erau în legătură cu motorul principal și cu marfa. 
- În ce fel am putea să vă ajutăm? au întrebat cei de pe "Cold Stream". 
- Retransmiteți mesajul S.O.S.! le-a cerut comandantul Mereșescu. 
Ulterior, "Cold Stream" a confirmat că i-a satisfăcut solicitarea. 
Ofițerul secund de pe "Călărași" a continuat să transmită mesajul de primejdie încă 20 de minute și a recepționat un răspuns în limba română. Transmisia se întrerupea însă, probabil din cauză că emițătorul se afla la mare distanță și nu se putea stabili un contact adecvat. 


- Domnule comandant, nu răspunde nicio stație radio de pe coastă! a raportat radio-telegrafistul. 
Ofițerul făcuse eforturi să comunice cu uscatul, dar acesta părea surd și mut. 
- Verificați starea antenelor! 


Din cauza vântului puternic și a canarisirii (înclinării) navei, radiotelegrafistul a ieșit cu greu pe punte. Antenele erau la locul lor. La revenirea în cabina de comandă, el a sugerat activarea EPIRB (Emergency Position Indicating Radio Beacons). Aceasta este o baliză utilizată în caz de avarie pentru a transmite, prin satelit, poziția exactă, continuu corectată a navei. 
Comandantul a fost de acord și, la ora 9.30, baliza a fost scoasă din carcasă, activată și instalată în afara cabinei de comandă, pe punte, în tribord, lângă parapet. Mesajul ei a fost retransmis prin satelit la armatorul Navrom, care astfel a aflat că nava s-a scufundat. 


Cu puțin înainte de ora 10, "Cold Stream" a confirmat retransmiterea mesajului navei "Călărași" și a informat că stațiile Radio Durban și Radio East London aflaseră de situația cargoului românesc. 


Pregătiți de abandon 
Nu se punea problema lansării bărcilor de salvare, care așteptau în gruie. Cea din tribord nu putea fi coborâtă din cauza canarisirii navei în bordul opus, iar cea din babord putea fi strivită de vaporul care se apleca amenințător. 
- Părăsiți sala mașinilor! le-a cerut comandantul șefului mecanic și mecanicului I, care făceau eforturi să repornească pompa de ulei.


Ofițerul mecanic I a ieșit primul; șeful mecanic a mai rămas în sala mașinilor încă 20 de minute. 


Echipajul a scos colacii de salvare și șase costume termoizolante. Doar mecanicul II și motoristul le-au îmbrăcat. Ceilalți marinari au preferat să nu le folosească, pentru a fi liberi în mișcări când vor înota. Comandantul a insistat din nou ca șeful mecanic să părăsească sala mașinilor și să se pregătească de abandon. La ora 9.50, acesta a ajuns pe punte. Mai târziu, Rânja avea să declare, în fața judecătorului: "Furtuna ajunsese la gradul 9-10. Nava se înclinase spre babord. Apa a început să pătrundă pe la gura de fugă din sala mașinilor. Valurile rupseseră capacul. La rândul lor, capacele magaziilor I și II avuseseră aceeași soartă. Convingerea mea este că s-au rupt pentru că erau ruginite și prea șubrede. 


«Călărași» se înclinase cu 20 de grade spre babord, iar acțiunea vântului și valului o făceau să se aplece mai tare. În aceste condiții, din cauza producerii bulelor de aer în uleiul din tanc, pompele nu l-au mai putut absorbi și s-au dezamorsat. 
Siguranța care oprește motorul atunci când presiunea uleiului scade s-a declanșat automat, pentru a-l proteja, deoarece nu mai avea ungere. În acest timp, nava s-a înclinat și mai mult, ajungând la 30 de grade. 


M-am târât pentru a ieși din sala mașinilor. Am mers la cabina mea. Mi-am pus centura de salvare și m-am înarmat cu un briceag pentru orice eventualitate. Apoi am ajuns la cabina de comandă, unde era adunat echipajul. 
Actele mele, ale mașinii, ale punții și jurnalul de bord au fost puse într-un sac, care s-a pierdut în furtună. În jurul nostru erau valuri de 15-20 de metri, care veneau din toate direcțiile". 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.6125 secunde