Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul "Călărași" (I)

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, primul episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", o poveste din 1996. 

Facă-se voia Domnului! 

Motorul principal tuși de câteva ori din toate pistoanele și își dădu duhul. Elicea nu se lăsă mai prejos. Consumă rapid momentul inerției și încremeni. Ultimele trepidații se pierdură în aerul primăverii și sub apele învolburate, iar oțelul navei se destinse. Doar valurile și vântul îi mai deranjau tihna sub soarele Oceanului Indian. 

- Suntem în black-out, domnule comandant! se auzi în telefon vocea șefului mecanic Marian Badea. Încercăm să repornim mașina… V-am avertizat de la plecare că ne asumăm un mare risc! Motorul ăsta cere piese de schimb de mulți ani și nimeni nu-l ascultă. E Sulzer, nu râșniță, să meargă legat cu sârmă! 

Era sfârșitul lunii mai 1996. Cargoul de 4.795 tdw "Călărași" părăsise portul Bahrein. Avea cele trei magazii încărcate cu sulf și se îndrepta spre Bombay. Cu 250 de mile înainte de a ajunge la destinație, inevitabilul s-a produs. Surprinzător ar fi fost ca motorul principal să nu se oprească și vaporul să își încheie voiajul fără necazuri. 

Coșciugul plutitor 

"Călărași" era o navă tare obosită. Fusese construită în 1974, la Șantierul Naval Galați. Cargoul din clasa "Brad" avea lungimea de 106,14 metri, lățimea de 14,81 metri, un pescaj maxim de 7,062 metri și înălțimea de construcție de 8,5 metri. Era consolidat împotriva gheții și avea magaziile situate înaintea cabinelor și motoarelor. Propulsia îi era asigurată de un motor Sulzer cu 6 cilindri, de construcție iugoslavă, tip 6 RD - 44, cu o putere inițială de 3.000 de cai putere și de o singură elice, cu rotire spre dreapta. 

La 1 aprilie 1994, armatorul Navrom Constanța îl închiriase companiei Hinmar Shipping SRL, în baza unui contract de bare-boat. În transportul maritim din România, metoda era doar o replică a contractelor de locație în gestiune practicate de Fondul Proprietății de Stat în comerțul și turismul anilor 90.  

La 20 aprilie 1995, Hinmar intrase de nevoie într-un joint-venture cu Asia Express Shipping Agency LLC Dubai. Asociatul arab își asumase rolul salvatorului, preluând obligația achitării datoriilor de 633.572,83 de dolari, pe care Hinmar le acumulase față de compania de stat și în piață. Armatorul Navrom își pusese mari speranțe în Newco (acesta era numele de botez al firmei mixte). Poate de aceea, la naștere i-a dăruit un contract de asociere în participațiune pe o perioadă de 5 ani, pentru alte două cargouri: "Oravița" (cu capacitatea de 8.750 tdw, construit în 1976) și "Smârdan" (4620 tdw, anul 1980). 

Ultima urcare a navei "Călărași" pe un doc de reparații avusese loc în octombrie 1995. Atunci s-au făcut câteva etanșări și extracția arborelui port elice. Cele mai multe probleme rămăseseră nerezolvate. 

Superintendenții trimiși de compania Navrom notaseră un pomelnic de lucrări obligatorii, ce urmau să fie executate la viitoarea intrare a navei într-un șantier. Totul trebuia reparat, începând cu înlocuirea tablei corodate de la punți, fund și bordaje, cu schimbarea pieselor uzate ale motorului principal și terminând cu remedierea instalațiilor mecanice și electrice vitale. 

Specialiștii armatorului se arătaseră consternați de ceea ce văzuseră la fața locului. "Călărași" ajunsese un coșciug plutitor. Pericolele îi pândeau pe marinari din punțile pline de găuri, din conexiunile improvizate ale instalațiilor electrice, din mecanismele în mișcare rămase fără capace de protecție, din becurile obișnuite, ce luminau magazia de vopsele și sala mașinilor în locul celor special construite pentru a preveni producerea unei explozii. 

În derivă 

Acum, în largul Oceanului Indian, se întâmplase ceea ce era în firea lucrurilor să se întâmple. Nava era neguvernabilă, la mare distanță de țărmul Indiei. Echipajul aștepta o minune de la mecanici. La fel ca Iisus Hristos, care l-a readus pe Lazăr la viață, ei trebuiau să trezească Sulzer-ul din morți! 

Zece zile s-au chinuit să-l repare, folosind ceea ce aveau la îndemână. Cei din compartimentul mașini lucrau în schimburi, 24 din 24 de ore. În tot acel timp, nava a plutit în derivă. Curenții marini au deviat-o cu circa 190 mile de la ruta ei și, pentru a se evita coliziunea cu vreuna din platformele petroliere din zonă, a fost aruncată ancora.

În cele din urmă, motorul principal a pornit, dar, până în portul Bombay, Sulzer-ul s-a încăpățânat să înghită doar motorină. Nu mai voia să funcționeze cu combustibil greu și pace! 

La mal, drept mulțumire pentru efortul depus, șeful mecanic a fost debarcat. Firma Hinmar a apreciat că folosirea motorinei, care era mai scumpă decât păcura, constituie un act de indisciplină. Când a ajuns în țară, Marian Badea s-a trezit că este târât prin instanțele de judecată. Hinmar îi imputa motorina consumată pentru a duce nava în siguranță în portul de descărcare. Până la urmă, adevărul a învins și șeful mecanic a câștigat procesul. 

Umbra ciclonului 

La Bombay, lucrurile au mers rapid. Magaziile navei au fost golite de sulf și încărcate cu făină în saci. "Călărași" urma să transporte marfa până într-un port iranian. Dar n-a fost să fie. După doar 20 de ore de marș, motorul principal a căzut. De astă dată, mecanicii n-au mai reușit să-i dea de cap. Nava a rămas câteva zile în derivă, până când a prins fundul, cum spun marinarii, și a putut ancora. 

La doar două zile după începerea derivei, s-a primit aviz de furtună. Un ciclon se îndrepta spre Nord-Est, adică spre zona în care se afla "Călărași". Cargoul și echipajul său erau victime sigure. Dacă s-ar fi ajuns la soluția extremă, de abandonare a navei, bărcile de salvare nu puteau fi utilizate. Instalațiile de lansare la apă erau blocate de trei ani. În plus, inventarul bărcilor era incomplet, iar alimentele de la bordul lor, expirate. 

Cu securea deasupra capului, marinarii au încercat să dreagă ce se putea drege cu puținele mijloacele aflate la îndemână, dar situația era dramatică. Izbăvirea a venit după patru zile. Nava a fost înștiințată că ciclonul și-a schimbat direcția, abătându-se spre coasta Indiei.