Fibula din aur masiv care a transformat locuitorii din Hârșova în căutători de comori (II)

Vă prezentam, într-unul din numerele anterioare ale cotidianului "Cuget Liber", descoperirile făcute cu mai bine de 30 de ani în urmă, când arheologii constănțeni au scos la lumina zilei o fibulă cu capete în formă de bulbi de ceapă, din aur masiv, în greutate de peste 50 grame și multe altele.

Arheologul Constantin Nicolae ne-a povestit cum, la Hârșova, s-au făcut descoperiri importante. La construirea platformei industriale din partea de răsărit a orașului s-au efectuat cercetări cu o valoare excepțională pentru antichitatea dunăreană și nu numai. În anul 1986, Ceaușescu luase decizia ca acolo să fie construită o platformă industrială cu o întreprindere de sârmă și cabluri și un șantier naval. Perimetrul pe care urma să se construiască noile obiective era ocupat, însă, de o așezare getică cu necropola tumulară aferentă și o necropolă plană de epocă romană. În luna aprilie a anului 1987 au început deja excavațiile. Cupele mușcau din pământul adormit de două mii de ani, scoțând la suprafață zeci și sute de vase din ceramică.

Cum s-a putut vedea mai târziu, a existat și un nucleu, probabil central, unde s-au grupat mormintele zidite, cu inventar fabulos. Descoperirea primei cripte a fost rezultatul hazardului.

Arheologul ne-a povestit că echipa de specialiști de la Muzeul de Istorie a României din București, căreia i-a revenit sarcina să se ocupe de amplasamentul laminorului (cum se numea viitoarea întreprindere de sârme și cabluri) și-a început activitatea, undeva, în apropiere. În tot acest timp, utilajele (autoscreperele) începuseră să niveleze solul pentru a îndepărta depunerile aluvionare. La o astfel de operațiune, a precizat arheologul constănțean, lama utilajului condus de Nicolae Turcu a rămas înfiptă, în jurul orei 17.00, în bolta unei cripte zidite din cărămidă. Cu experiența unor șantiere în Orient, muncitorul a oprit lucrul și a anunțat superiorii. Toată lumea s-a gândit că poate fi ceva din timpul unui război, cel mai probabil o cazemată.

La acel moment, Poliția a trimis la fața locului un agent de circulație. Acesta a introdus prin spărtură, în interiorul criptei, un muncitor voluntar și i-a cerut să spună ce vede. Acesta a zis că ar fi un capac, dar ciudatul capac, destul de lung pentru o ladă de muniție, a fost scos și lăsat într-o parte. Prin spărtură, sub privirile îngrozite ale celor din jur, a apărut și un craniu.

"Crucea" care a declanșat o întreagă isterie

Alături de acesta, toată lumea a zărit un obiect misterios, galben strălucitor, nemaivăzut de cei din jur, dar care părea a fi o cruce mare.

"La ora 17.15 primesc acasă telefon de la un amic. Mă întreabă dacă arheologii au început lucrul pe șantier. I-am răspuns afirmativ spunându-i că au fost descoperite chiar două morminte fără inventar. -«Nuuuuu», îmi spune el. -«Vezi că s-a descoperit un mormânt cu aur și bani, lumea fuge acolo». Las receptorul și alerg la cel mai apropiat arheolog, Ernest Oberlander. Îi relatez în grabă mare vestea și plecăm pe strada centrală, care se numea 23 August atunci, spre șantier. Strada era suspect de plină pentru ora aceea. Pe măsură ce ne apropiam de locul unde avea să se construiască investițiile cu pricina, deja se formaseră două sensuri: unii alergau pe o parte, alții veneau, mai agale, spre oraș pe cealaltă parte. Atenția mi-a fost atrasă de un zăngănit sacadat. O femeie ținea cu mâinile amândouă o ulcică romană în care monedele se rostogoleau în ritmul pașilor. -«Ce este cu asta?» o întreb eu. -«O dau fetei mele să o ducă la școală sa-i pună profesorul 10 la istorie» răspunde doamna privindu-ne mirată. Evident, fiind o localitate mică în care fiecare se cunoaște cu fiecare, am reperat eleva care va primi nota dorită și am strigat aproape din mers -«Dă-o încoace, eu sunt profesorul! Am smuls oala din mâinile femeii și am continuat, după aceea, să alergăm către locul descoperirii. Se apropia ora 17. 30, suficient timp ca să se răscolească tot mormântul. Cei care au intrat au luat ce au vrut, ce au putut. I-am găsit la lucru pe cei mai ghinioniști dintre căutătorii de comori. De voie, de nevoie, au ieșit afară. S-a completat și restul echipei, rând pe rând, în urma zvonului care a ajuns în cele mai ascunse unghere ale orașului, cu cea mai mare repeziciune: Adrian și Lia Bătrâna, Dragomir Popovici, Costache Buzdugan. Mecanicul utilajului, care în munca sa prin Orientul Apropiat a mai trăit astfel de experiențe, ne-a arătat, la el în buzunar, un colier din aur și ne-a spus că a văzut totul, știe deja cine, ce, cât...Dar asta nu a mai fost treaba noastră. O echipă de investigații de la Județ a venit chiar în noaptea aceea la Hârșova. Au început anchetele. În cele din urmă, inventarul de obiecte din material prețios a fost recuperat în întregime sau aproape în întregime", a povestit arheologul.

De fapt, crucea care a declanșat începutul isteriei era o fibulă cu capete în formă de bulbi de ceapă, din aur masiv, în greutate de peste 50 grame.

Localnicii au încercat să desfacă fibula, bucată cu bucată

"Norocoșii" au ajuns cu ea într-unul din atelierele Fabricii Energia din apropiere. Au introdus piesa în acid și au încercat să o desfacă, prinsă într-o menghină, bucată cu bucată, iar aceasta poartă și acum, vizibil, semnele întâlnirii cu civilizația secolului XX.

La fața locului, au mai fost găsite trei personaje depuse în mormânt, două femei și un bărbat, care aveau, fiecare în parte, câte un inel și o folie din aur pusă pe gură. În plus, personajele feminine aveau cercei și câte un colier fiecare.

În mormântul femeilor au fost descoperite monede din perioada anilor 337-341. Bărbatul s-a dovedit a fi un ofițer de cavalerie după garnitura din argint care i-a însoțit veșmintele. Monedele care fuseseră depuse odată cu el au fost emise în perioada 318-320. Mormântul a fost tencuit și pregătit pentru a fi pictat. Interpretarea descoperirilor monetare ne arată că ofițerul, cu numele gravat pe mânerul spatei (Valerianus), a decedat primul, iar înmormântarea sa precipitată a împiedicat ornarea pereților interiori, cum a fost cazul, de exemplu, cu mormântul pictat de la Tomis.

Mai târziu, piesele din aur au fost prezentate pe rând conducerii de partid, în casete plușate, de culori diferite, pentru familia Ceaușescu. Istoricul a mai spus că, ulterior, construcția blocurilor din partea centrală a orașului a tulburat liniștea din acest sector al necropolei romane. Cercetările preventive prilejuite de construcțiile industriale și civile de la Hârșova s-au prelungit până în anul 1988, iar aceasta a fost prima experiență din întâlnirea comunității locale cu propriul trecut.

"Din punct de vedere științific, și nu numai, s-a pierdut mult, foarte mult și nimic nu se mai poate recupera. Apoi, tezaurul de la Hârșova și-a făcut repede loc în Tezaurul de la Muzeul de Istorie a României de la București alături de Tezaurul de la Pietroasele, Tezaurul de la Hinova, Brățările dacice și toate celelalte", a completat Constantin Nicolae.