Femei chinuite de partenerii de viaţă. „M-a strâns de gât până am leşinat”

Sâmbătă, 28 Noiembrie 2020, 00:00
886
Violenţa în familie este un fenomen care nu va dispărea prea curând, iar statisticile pe care le vedem an de an sunt crunte. Mii de femei din întreaga lume sunt chinuite şi maltratate de către soţi sau concubini, şi mulţi copilaşi, suflete nevinovate, cad victime propriilor părinţi, fiind chinuiţi, sub o formă sau alta.

Pentru Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, combaterea violenţei în familie reprezintă o prioritate, astfel că anul acesta au inaugurat un nou serviciu dedicat victimelor violenţei domestice - Locuinţa Protejată Victimele Violenţei Domestice. Toate acestea în cadrul unui proiect care are ca obiectiv specific reducerea numărului de persoane aparţinând grupurilor vulnerabile prin furnizarea unor servicii sociale/medicale/socio-profesionale/de formare profesională adecvate nevoilor specifice.

În cadrul proiectului respectiv, DGASPC Constanţa a înfiinţat Complexul de servicii pentru sprijinirea victimelor violenţei domestice, care are în componenţă Compartimentul de consiliere Victimele Violenţei Domestice prin grupul de suport, Cabinetul de consiliere vocaţională şi o Locuinţă Protejată.

Potrivit purtătorului de cuvânt al instituţiei, Oana Manoilă, în primele nouă luni ale anului, DGASPC a înregistrat 22 cazuri de violenţă împotriva femeii. Dintre acestea, 14 cazuri au fost de violenţă fizică şi alte opt de violenţă psihologică. În acest moment, de serviciile oferite de DGASPC Constanţa în cadrul locuinţei protejate beneficiază trei mămici şi cinci copii.

În rândurile ce urmează vă lăsăm mărturiile a două femei victime ale violenţei domestice, ambele făcând parte din grupul ţintă al proiectului „Venus- pentru o viaţă în siguranţă”, care au fost de acord să îşi facă publice poveştile de viaţă. Una dintre ele a fost aruncată în stradă, noaptea.

Din apărătoarea victimelor, a devenit victimă

„La vârsta de 15 ani, locuiam cu familia în Spania şi mergeam la Biserica Adventistă. Acolo, l-am întâlnit pe cel care avea să devină soţul meu. Venea în fiecare zi să mă viziteze în casa părinţilor mei. Într-o zi, stăteam de vorbă cu el, în camera mea, şi a venit fratele meu care a început să se certe cu el, iar el, viitorul meu soţ, l-a bătut. Părinţii mei s-au supărat foarte tare şi m-au dat afară din casă, iar eu m-am dus să locuiesc cu viitorul soţ, deoarece eram într-o ţară străină. În plus, aveam doar 15 ani şi nu aveam unde să mă duc. La vârsta de 18 ani, am plecat în România şi ne-am căsătorit, apoi ne-am întors în Spania şi, la vârsta de 19 ani, am rămas însărcinată cu fiica mea. Până la naşterea fetiţei totul a mers bine, el mă iubea, se purta frumos cu mine, mă vedea ca pe femeia perfectă dar, după naşterea copilului, totul s-a schimbat, soţul meu începând să mă jignească, să mă judece şi să mă bată. Când fetiţa avea doi ani, ne-am mutat cu părinţii lui în România. Într-o noapte, m-a bătut şi m-a dat afară din casă, în pijamale, la ora 12. M-a adăpostit o vecină care a chemat Ambulanţa şi Poliția. A doua zi am depus plângere la Poliţie împotriva soţului, mi-am luat fetiţa şi am mers la un Centru pentru femeile maltratate, în Bucureşti”, este mărturia uneia dintre victime.

A doua femeie spune că până la relaţia cu iubitul ei, pe care îl numeşte domnul M., era ceea ce se poate numi apărătoarea victimelor şi descuraja vehement orice tip de violenţă, susţinând în trecut numeroase femei şi fete, victime ale violenţei, până a ajuns chiar ea o victimă. Cum? „La cinci zile după începerea relaţiei, a aruncat cu furculiţa în mine pentru că mămăliga era nefiartă. Spunea că iau totul prea în serios, mai ales astfel de gesturi. Am simţit că nu este în regulă felul în care se comporta, dar nu puteam rupe relaţia. Aveam 35 de ani. Familia, rudele erau toate în jurul meu cu aceleaşi cuvinte: familie... ai vârsta... copii nu ai să mai poţi face. În mai 2017 am rămas însărcinată. O sarcină oprită în evoluţie. Evident, chiuretaj şi suferinţă. Cel puţin pentru mine! La o lună după chiuretaj, m-a lovit. Puţin spus doar lovit. M-a umilit. Am chemat Poliţia. Am fost scoasă din casă eu, cu toate că eu plăteam chiria şi contractul de închiriere era pe numele meu. A ascuns contractul şi eu am fost evacuată. De fapt, mă puteam întoarce, dar cine ar fi făcut-o?

Am plecat la părinţi în altă localitate. Într-o săptămână nu a făcut decât să plângă la telefon, să mă roage, să jure că nu se mai întâmplă şi m-a convins să mă întorc. Timp de un an de zile nu a făcut un gest greşit şi nici nu a exagerat cu consumul de alcool, dar în 2018, m-a strâns de gât până am leşinat. Acum, la şase luni de când m-am despărţit de el, cu două procese pe rol, care păreau a nu se termina, pot spune că mă mândresc. Am reuşit să scap de un individ agresiv şi manipulator. Îmi renovez singură casa, fiica mea este la o creşă privată, nu duc lipsă de nimic... am linişte”, a precizat femeia.



Pagina a fost generata in 1.3363 secunde