Drumeție de week-end. Farul de la Tuzla, de strajă, pe costișă

Primăvara nu este departe, însă vremea de afară este numai bună de drumeții. Și cum Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o mare frumoasă, chiar lângă noi, cu o zonă de coastă spectaculoasă și încă nedescoperită, ce prilej mai bun de a o lua la picior prin sudul litoralului, într-un sfârșit de săptămână însorit?

Plaje aglomerate, faleze mult umblate... litoralul nu înseamnă numai o plimbare prin Mamaia sau prin Constanța, ci și coaste înalte, în care se sparg valurile, unde șuieră vântul și te întâlnești doar cu pescărușul. Aerul sărat îți umple nările și plămânii, iar întinderea albastră îți satură ochii.

De treci prin Eforie Sud sau Tuzla, și te abați, spre stânga, de la DN 39, și o ții tot înainte, toate drumurile duc la mare. La un moment dat, va trebui să abandonezi mașina și să mergi cu băgare de seamă, pe coama costișei. Drumul e lat, dar deoparte este câmpul, de cealaltă parte râpa și marea. Așa îl vei observa în zare, înalt și drept. Este farul de la Tuzla, cel mai bătrân de pe întreg litoralul românesc.

Se poate ajunge până la el, pe jos, dar nu poate fi vizitat. Cu aspect de turn metalic cu zăbrele, așa cum i s-a și spus imediat după ce a fost ridicat, farul de la Tuzla este unul dintre cele șapte faruri care străjuiesc litoralul românesc. Potrivit documentelor Direcției Hidrografice Maritime, farul de aterizare de la Tuzla este cel mai vechi de pe litoralul românesc, fiind construit în anul 1900 și inaugurat în anul 1901, în timpul domniei Regelui Carol I.

A fost considerat una dintre marile realizări inginerești ale epocii. Cu ai săi 44 de metri înălțime, a fost printre primele construcții din lume de mari dimensiuni, în întregime metalice. Inițial, a funcționat cu lămpi de petrol, fiind modernizat în anii 1946, 1957 și 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat. La realizarea lui, au contribuit mari nume ale ingineriei românești, precum celebrii ingineri Anghel Saligny și Gheorghe Pănculescu, prin proiectarea farului în cadrul companiei franceze BTT.



Vechea lentilă, depusă la muzeu

Farul de la Tuzla are două instalații de semnalizare luminoasă, formate dintr-o lumină albă cu grup de două sclipiri, vizibile de la o distanță de 20 de mile marine (aproximativ 37 de kilometri), și dintr-un far auxiliar cu o lumină roșie fixă, care se poate observa de la o distanță de șase mile marine (aproximativ 11 kilometri) și care indică navigatorilor că se află într-o zonă cu ape periculoase, puțin adânci. Pentru vreme cu vizibilitate redusă, farul dispune de un semnal de ceață (nautofon), care emite litera "U" (··–) din Codul Morse.

Farul a fost amplasat pe Capul Tuzla datorită poziției terenului, fiind partea cu cea mai mare vizibilitate din sudul litoralului românesc, și are forma unui turn metalic cu zăbrele, în interiorul căruia se află un turn central piturat în dungi orizontale negre și albe.

O machetă a lui poate fi admirată și la Muzeul Național al Marinei Române. Tot aici, se află și lentila originală a farului. Aceasta are cântărește aproximativ 800 de kilograme, prezentându-se sub forma unei cupole ovale din prisme de cristal, cu înălțimea de 281 de centimetri și cu diametrul mare de 318 de centimetri. În muzeu, vizitatorii vor găsi și vechea sursă luminoasă a farului, o lampă de petrol cu șase fitile concentrice, aflându-se în interiorul acesteia.

Spectacolul mării, de la înălțime

Bătrân, dar falnic, vechiul far rezistă, încă, în bătaia valurilor, pe bucata ta de pământ. Alături de el, puteți admira atât microformele săpate în calcar, de la capul Tuzla, cât și vechile cazemate rămase din timpul conflagrațiilor mondiale. În plus, spectacolul mării, de la înălțimea costișei, va merita tot drumul bătut prin colb. Și, dacă vă apucă seara, nu o să regretați. Și astăzi, ca și în urmă cu 120 de ani, lentila farului focalizează și trimite fascicole de lumină în larg, vizibile de la 20 de mile marine, cu semnalul specific: două sclipiri și nouă secunde de pauză. Iar, atunci când este ceață, sirena farului vă va însoți pașii până dincolo de câmpuri.