De la scufundarea cargoului "Călărași", în sala de judecată! (XVI)

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al 16-lea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", scufundat în 1996, tragedie urmată de un scandal de răsunet.

Verdictul

Reușisem să probăm toate afirmațiile pe care le făcusem la adresa lui Mihai Hava și a firmei Hinmar. Demontasem toate acuzațiile care ne-au fost aduse. Dovedisem că acuzarea a încercat să mintă justiția. Tocmai de aceea ne așteptam ca decizia instanței să ne fie favorabilă.

Nu ne-am înșelat. Prin sentința penală din 24 iunie 1998, Judecătoria Constanța a desființat toate acuzațiile împotriva noastră.

Mihai Hava nu a acceptat verdictul și a făcut recurs. Pe data de 1 iulie 1999, Tribunalul Constanța a reconfirmat decizia primei instanțe.

Pierdusem doi ani din viața noastră în sălile de judecată. Împărțisem boxa acuzaților cu hoții, violatorii și criminalii. Fuseserăm umiliți pentru simplul fapt că spusesem adevărul. Acum se întorsese roata și aveam posibilitatea să ne răzbunăm.

Visasem 730 de zile la momentul în care instanța ne va face dreptate și ne vom putea îndrepta împotriva lui Hava, să-l acuzăm de denunț calomnios. Puteam să-i plătim cu aceeași monedă: să solicităm privarea lui de libertate și obligarea la plata unor daune de miliarde de lei, pentru suferințele îndurate. În loc de toate astea, în momentul victoriei, propria noastră reacție a fost neașteptată chiar și pentru noi.

- Ioane, ce facem? Îl dăm în judecată? m-a întrebat Adrian Mihălcioiu.

- Nu te simți obosit? Mie mi-e lehamite de sălile tribunalului. Lasă, mai bine să-l pedepsească Cel de Sus! am răspuns.

- Atunci, așa să fie! Facă-se voia Domnului!

Mihai Hava scăpase de răzbunarea noastră, dar nu și de cea a Navrom. Încă de pe data de 2 octombrie 1998, compania de navigație făcuse plângere penală împotriva sa. Noul manager general Ionel Chițu îl acuza de gestiune frauduloasă și înșelăciune în convenții.

Navrom susținea că firma Hinmar îi provocase un prejudiciu de 536.101 dolari. Suma provenea din chiriile neachitate (109.486 dolari), penalizări (26.615 dolari) și asigurarea neîncasată pentru pierderea navei "Călărași" (400.000 de dolari). În plus, operatorul privat era învinuit că făcuse datorii în piață și că luase credite, pe care le garantase cu navele companiei Navrom.

Mecanismul distrugerii

Firma Hinmar nu era nici mai bună, nici mai rea decât mulți dintre operatorii privați care exploatau navele companiei Navrom. Era doar o rotiță a mecanismului care a distrus flota națională.

N-a făcut decât să acționeze în același sens și după aceeași metodă. A luat nave de la stat și n-a plătit chiria pentru ele. S-a împrumutat la Bancorex pentru a le retehnologiza. A garantat creditul obținut de la banca statului cu navele statului, dar nu l-a folosit conform destinației și nici nu l-a mai returnat. A chinuit echipajele, obligându-le să muncească în condiții inumane și să-și pună viața în pericol, iar drept recompensă, nu le-a plătit salariile conform contractelor. Pe deasupra, a făcut datorii în piață, care au dus la reținerea și vânzarea navelor pe sume de nimic.

În urma divizării flotei naționale în trei companii, Navrom plecase la drum cu un parc de 91 de nave, cu capacitatea de 730.000 tdw. În ianuarie 1998, încă stătea bine. Patrimoniul său cuprindea 77 de nave, din care 40 erau închiriate în contracte de bare-boat sau de asociere. Pe celelalte 37 le opera direct.

Din totalul navelor, un număr de 24 erau arestate prin diverse porturi ale lumii. Cargourile "Seimeni", "Zărnești", "Bihor", "Sălaj", "Năsăud" și "Frunzănești" fuseseră pur și simplu abandonate de către operatorii lor, departe de țară, iar compania Navrom, în calitate de proprietar, a fost nevoită să le asigure combustibil, apă și alimente la bord.

Cei mai mulți dintre privați făcuseră datorii în piață, se împrumutaseră la Bancorex și lăsaseră echipajele neplătite. Mult prea târziu, când nu se mai putea face nimic, Navrom le-a retras navele din operare. Odată cu ele, a preluat toate obligațiile neachitate.

Măsura întârziată s-a dovedit a fi în favoarea datornicilor. Li se oferise un motiv temeinic să conteste în justiție orice pretenție de a-și onora obligațiile contractuale.

Cât de mare era prejudiciul? Puțini erau cei ce cunoșteau adevărul, fiindcă, sub protecția secretului comercial, Navrom refuza să facă publică situația datoriilor. Oare încerca să ascundă propriul dezastru sau să acopere jaful practicat de partenerii săi de contract?

Guvernul și Fondul Proprietății de Stat parcă erau paralizate. Nici nu privatizau compania, nici nu vindeau navele la bucată. Oricare dintre aceste măsuri ar fi pus capăt dezastrului.

Prăpădul

Instituțiile statului nu aveau nicio reacție când navele erau scoase la mezat de instanțele de judecată, în porturi străine. Numai în perioada 25 martie - 8 decembrie 1998 au fost pierdute 13 nave la ruleta datoriilor:

- "Năsăud" (9.290 tdw, construită în 1973, a fost vândută pe 25 martie, la Colombo);

- "Seimeni" (4.620 tdw, construită în 1982, vândută pe 2 aprilie, la Mombassa);

- "Râureni" (16.600 tdw, construită în 1981, vândută pe 16 aprilie, la Richard Bay);

- "Zărnești" (16.500 tdw, construită în 1983, vândută pe 29 aprilie, la Colombo);

- "Bihor" (8.750 tdw, construită în 1973, vândută pe 30 aprilie, la Dalian);

- "Dragomirești" (16.500 tdw, construită în 1982, vândută pe 22 iunie, la Freeport);

- "Alexandria" (15.940 tdw, construită în 1987, vândută pe 24 iunie, la Houston);

- "Snagov" (4.693 tdw, construită în 1977, vândută pe 11 august, la Hull);

- "Avrămești" (16.500 tdw, construită în 1986, vândută pe 2 octombrie, la Colombo);

- "Curtea de Argeș" (11.742 tdw, construită în 1976, vândută pe 24 octombrie, la Port Sudan);

- "Războieni" (16.486 tdw, construită în 1982, vândută pe 4 noiembrie, la Colombo);

- "Mirăslău" (16.773 tdw, construită în 1983, vândută pe 14 noiembrie, la Colombo);

- "Drăgășani" (13.905 tdw, construită în 1979, vândută pe 8 decembrie, la Dakar).

Of, Dumnezeule, ce prăpăd!

(Va urma)