Constănțenii se întorc de la muncă din străinătate cu depresii și boli psihice

Luni, 28 August 2017
4296
Tot mai mulți constănțeni s-au întors acasă de la muncă din străinătate, în special din Italia și Spania, cu boli psihice și tot mai multe depresii. Medicii susțin că stresul, nesiguranța zilei de mâine, stările de panică, irascibilitatea, depresia sunt dușmanii declarați ai celor care sunt nevoiți să muncească peste hotare.

Mai trist este că mulți părinții pleacă să lucreze peste hotare și lasă acasă nu un copil, ci chiar doi-trei, care, în lipsa mamei sau după caz, a tatălui, încep să-și schimbe comportamentul. Pe de altă parte, adultul plecat la muncă, afectat de ce află că se petrece în țară, suferă și el, iar de aici, apar o mulțime de alte probleme. "Spre exemplu, o femeie cu doi copii, a plecat la muncă în Italia. Unul dintre copii era cu dizabilități, iar soțul acesteia a refuzat să-l îngrijească, motivând că nu se descurcă. Ca urmare, ea a fost obligată să-și întrețină copilașii dintr-un singur salariu și implicit să muncească multe ore pe zi pentru a se descurca. Între timp, fiica cea mare, după luni de zile de căutări, nu și-a găsit loc de muncă și a ales să-și îngrijească acasă fratele cu dizabilități, dar condiționat, în schimbul unei sume de bani de la mama sa. Din păcate, în timp, rezistența femeii a scăzut, iar starea de stres s-a accentuat de la o zi la alta, până când a trebuit să vină acasă, pentru că nu mai rezista, efectiv, acolo", ne-a declarat Irina State, psiholog.

Un caz asemănător l-am întâlnit de curând pe holurile ambulatoriului Spitalului Clinic Județean de Urgență. O mamă singură, de doar 31 de ani ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi că după doar cinci luni de muncă peste hotare a trebuit să se întoarcă acasă, pentru că ruda în grija căreia și-a lăsat copilul nu mai vrea să se ocupe de el, pe motiv că vrea mai mulți bani. "În fiecare lună îi trimiteam suficienți bani pentru ea și cel mic, dar pe zi ce trecea făcea presiuni tot mai mari asupra mea și mă forța să îi dau tot mai mulți bani. O dată îmi spunea că s-a îmbolnăvit copilul, altădată că și-a rupt încălțările, că are nevoie de alte haine, deși eu îi cumpărasem suficiente și tot așa. Nu știa, efectiv, ce să îmi mai spună ca să mă stoarcă de bani, asta în condițiile în care eu am considerat mereu că le trimit suficient. Pe de altă parte, eu am lucrat în agricultură în Spania, ori la cules de căpșuni nu am câștigat niciodată vreo sumă exorbintantă, ca să-mi permit foarte multe lucruri. Pentru că presiunile au continuat, stresul și îngrijorarea m-au doborât și a trebuit să mă întorc", ne-a declarat Ancuța P.

Un alt caz, un tată, în vârstă de 35 de ani, care a lucrat mult timp în străinătate s-a reîntors în țară, cu stare anxioasă, agitat, cu nesiguranța zilei de mâine, cu lipsă de autocontrol.

După o vreme el și-a găsit un loc de muncă aici, dar are impresia mereu că-și va pierde locul de muncă și merge periodic pentru terapie la psiholog. "După revenirea în țară, la aproximativ șapte luni, am reușit să găsesc altceva de muncă, dar acest post știu că a fost ocupat mereu doar de cei cu relații ori eu nu am așa ceva. Deși sunt apreciat la noul loc de muncă, nu îmi pot scoate din minte ideea că aș putea fi înlocuit oricând cu cineva mai bine pregătit sau cu pile și relații", a comentat Ion S.

Desigur, cazurile de acest gen sunt multe, iar medicii psihologi se confruntă cu tot mai multe în ultima perioadă.


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2379 secunde