Școlile constănțene suferă din cauza subfinanțării. Se mai poate salva ceva?

1148
Școlile constănțene suferă din cauza subfinanțării.  Se mai poate salva ceva? - finantare3-1547387233.jpg

Articole de la același autor

Conform legii, pentru finanțarea educației naționale se alocă, anual, din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice, importante sume de bani. Din păcate, banii nu sunt niciodată suficienți pentru nevoile unităților de învățământ și asta pentru că statul asigură numai finanțarea de bază pentru copii. Nu mai spunem că, și în prezent, există unități de învățământ din mediul rural fără apă curentă, căldură, clădiri dărăpănate, iar toate acestea se datorează tot subfinanțării.

Așa că, de foarte multe ori, se apelează la părinți, pentru ca aceștia să "sponsorizeze" școala și fără de care copiii nu ar mai avea aceleași condiții de studiu. Ce se poate face pentru a crește finanțarea sistemului educațional și pentru a avea un act educațional ca în alte state?

Am întrebat mai mulți directori de școli și profesori care este părerea lor despre această situație.

Spre exemplu, Sorina Eftimi, director al Colegiului Național de Arte "Regina Maria" din Constanța este de părere că toți care își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ, au fost formați în așa fel încât să se adapteze condițiilor oferite. "Ne gândim demersurile și acțiunile în funcție de resursele de care dispunem. Avem elevi olimpici și rezultate bune și foarte bune la evaluările naționale. Paradoxul este că, de multe ori, așteptările elevilor și ale părinților sunt situate la un alt nivel, pe care îl conștientizăm. Acest lucru este o sursă permanentă de conflict interior trăit de dascăli. Ne bucurăm că programele școlare au fost reorganizate, că elevii au posibilitatea să studieze, spre exemplu, programare de calculator, dar resursele sunt deficitare, majoritatea școlilor având în dotare PC-uri depășite, aflate în inventar de mai bine de zece ani. Statutul elevului permite utilizarea telefonului, ca sursă de informare, la solicitarea profesorului, dar nu există posibilitatea conectării la internet, multe școli nu își permit dotarea cu wireless. Exemplele pot continua: avem cabinete de biologie, geografie, fizică sau chimie, care nu dispun de atlase, hărți actualizate sau instrumentar. Lucrând într-un colegiu vocațional, știu cât de costisitoare este achiziția unui instrument muzical performant, sau cât de anevoios este să identifici o persoană calificată să acordeze instrumentele. În altă ordine de idei, finanțarea de bază, venitul per elev, nu acoperă cheltuielile unei instituții de învățământ pentru un an calendaristic, inspectoratele școlare fiind nevoite să identifice resurse în vederea rectificării bugetare. Ar fi ideal să se realizeze conexiuni reale, care să armonizeze nevoile școlii cu veniturile și cheltuielile", a declarat pentru "Cuget Liber", cadrul didactic.

Un învățământ de calitate trebuie finanțat corespunzător

La rândul său, Anamaria Ciobotaru, director al Colegiului Național Pedagogic "Constantin Brătescu" a precizat că învățământul românesc a fost și continuă să fie subfinanțat. De ce? În opinia sa, performanța reală înseamnă derularea procesului instructiv-educativ în anumite condiții, așa că un învățământ de calitate trebuie finanțat corespunzător.

"Esențial de realizat ar fi: investiția în infrastructură și resursele educaționale. Majoritatea școlilor din România sunt construite înainte de 1970 sau în jurul anilor ‘70. În mod evident, calitatea nu se obține cu școli a căror structură și resurse educaționale corespund începutului de secol XX și nu de secolul XXI. Apoi, se impune asigurarea unor salarii corespunzătoare cadrelor didactice, dar și modalități eficiente de motivare a elevilor, precum și debirocratizarea sistemului de învățământ și digitalizarea sistemului de învățământ. Totodată, centrarea procesului instructiv-educativ ar trebui să se facă pe competențe (formarea competentelor transversale). În același timp, este nevoie și de consolidarea învățământului vocațional și tehnic", a subliniat profesorul. De asemenea, cadrul didactic consideră că învățământul românesc trebuie neapărat restructurat, deoarece nu este generator de inovație și nu promovează suficient cercetarea.

Veronica Hagi este profesor Școala nr. 30 "Gheorghe Țițeica" consideră că învățământul ar trebui finanțat, în sensul construirii de școli noi, moderne, astfel încât elevii să nu mai înceapă programul după-amiază, dar nici foarte devreme. "Randamentul lor și al cadrelor didactice ar fi mult mai bun, iar cel mai important aspect mi se pare acela al formării inițiale a profesorilor. Este insuficientă pregătirea psihopedagogică din facultate, ar trebui ca aceasta să fie dublată de o practică de cel puțin doi ani, nu câteva ore. Cheia dezvoltării nu este un examen greu de titularizare, deși acesta este foarte util, ci formarea solidă, care necesită finanțare", a explicat ea.

Profesorul de istorie Mirela Roșioru, de la Școala nr. 29 "Mihai Viteazul" apreciază că în ultimii doi ani se simte o îmbunătățire în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar, iar acesta este un trend care trebuie continuat. "Schimbările în domeniul educației se văd în timp. Ar fi nerealist să așteptăm îmbunătățiri peste noapte", a menționat profesorul.

Arta, lăsată pe ultimul loc

Roxana Băluță este profesor de canto de mulți ani și spune că să fii profesor la un liceul vocațional, cum este Colegiul de Arte "Regina Maria", să lucrezi individual, nu la clasă, reprezintă o mare provocare, dar și o deosebită responsabilitate.

"Sportul și arta sunt activități care necesită talent, dar mai presus de orice, foarte multă muncă. De aceea rezultatele vin în timp, perseverența și răbdarea fiind căile bătătorite spre succes. Toate par povești minunate, dar în spatele acestora este nevoie de finanțare. Din nefericire, arta este lăsată pe ultimul loc. Copiii care studiază la un liceu cu profil vocațional, nu beneficiază de nici un fel de fonduri, părinții fiind de cele mai multe ori cei care fac eforturi financiare să își trimită copiii la concursuri. Ei plătesc taxa de participare, deplasarea, cazarea (dacă este cazul). De cele mai multe ori se încearcă evitarea unor asemenea costuri suplimentare, acceptând o situație de compromis: venit, evoluat în concurs, plecat înapoi acasă. Profesorul cu care elevul studiază, vine de cele mai multe ori pe banii lui, mulțumimdu-se ca măcar elevul să poată participa la concursuri, astfel munca de echipă nu ar fi în zadar.

Nu mai intră în discuție condițiile în care studiază elevii: spațiul insuficient, instrumente muzicale mult prea depășite, reparate tot timpul și care nu mai răspund cerințele. Din păcate, arta cere sacrificii din toate punctele de vedere", a explicat ea.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.6407 secunde