Codul Morse, sutele de trepte și lentila rusească! Povestea Farului Constanța

De aproape șase decenii, farul de aterizare din municipiul Constanța ghidează drumul spre coastă al navelor aflate în largul Mării Negre. Construirea lui a fost un motiv de mândrie al epocii comuniste și, până în prezent, este cel mai înalt far de pe litoralul românesc. Pentru viitor, Direcția Hidrografică Maritimă, instituția responsabilă cu securitatea costieră a navigației, are în vedere instalarea unei tehnologii performante la nivelul acestui far, dar și a celorlalte de pe țărmul românesc, care să permită transmiterea de mesaje de la coastă către nave. 

Se înalță semeț și impunător în parcul situat la intersecția bulevardului 1 Mai cu strada Caraiman, în vecinătatea porții de acces 5 în Portul Constanța, și dă numele parcului și întregii zone. Constănțenii îl privesc curioși, turiștii se întreabă dacă poate fi vizitat, tentați de posibilitatea de a admira orașul, portul și marea de la înălțime. Farul Constanța nu este, însă, deschis publicului, fiind obiectiv militar, parte a sistemului de semnalizare maritimă a litoralului românesc și unul dintre cele șapte faruri de aterizare, cum sunt denumite în limbaj de specialitate, aflate în administrarea Direcției Hidrografice Maritime, structură a Statului Major al Forțelor Navale. 

Dimineață puțin cețoasă de noiembrie, ne întâlnim la baza farului cu căpitan comandor Mihai Drimuș, șef Secție Semnalizare Maritimă, căpitan Adrian Pintea, șef Laborator Semnalizare Maritimă prin Faruri, și caporal Marian Navrea, șef obiectiv far aterizare Constanța, pentru a afla atât despre trecutul acestui obiectiv, dar și despre ce înseamnă funcționarea și întreținerea lui, cât și despre planurile de viitor. 

"Faruri de aterizare, adică sunt faruri de apropiere de coastă, funcția lor fiind să fie cât mai vizibile, de la o distanță cât mai mare, pentru navele aflate în larg", explică șeful Laboratorului semnalizare maritimă prin faruri, căpitan Adrian Pintea. 

Pe litoralul românesc, farurile de aterizare sunt la Mangalia, Tuzla, Constanța, Midia, Gura Portiței, Sfântu Gheorghe și Sulina. 

Iar lumina farului din Constanța "bate" la distanța cea mai mare. Dacă, în general, lumina farurilor de aterizare se văd la peste 15 mile marine, lumina farului din Constanța se vede la 24 mile marine (aproximativ 35 de kilometri). Totodată, pentru ca echipajele să identifice farul de aterizare, fiecare dintre cele șapte aflate pe litoralul românesc emite lumina "semnalând" în Codul Morse o literă. 

"Farul emite pe o direcție de 360 de grade, o lumină albă care pulsează litera «C» de la «Constanța», în Codul Morse. Este un grup de două sclipiri cu o perioadă de 28,9 secunde. În trecut, inclusiv nautofoanele transmiteau semnalele sonore în acest cod, dar între timp au fost schimbate, conform legislației internaționale, și nautofoanele transmit litera «U», de la «uscat»", ne-a precizat căpitan comandor Mihai Drimuș. 

Sistem performant în locul lentilei rusești de jumătate de tonă! 

Pentru a se asigura că farul funcționează în parametri optimi, personalul care-l supraveghează trebuie să urce, zilnic, cel puțin o dată, cele 259 de trepte care duc până în vârf. Urcăm alături de militari. Scări înguste, abrupte, asemănătoare celor de pe nave, pot face ca drumul să fie dificil, mai ales dacă ar fi urcat de o persoană cu frică de înălțime, claustrofobie și… fără condiție fizică. 

Caporalul Marian Navrea mărturisește că au fost situații când personalul a făcut acest drum și de câteva ori pe zi, pentru a se asigura că totul funcționează ca la carte. Urcând, putem observa pe pereți urmele modului cum au fost așezate cofrajele în momentul construirii turnului. Ba chiar, din loc în loc, se mai pot vedea și rămășitele acelor cofraje, ce nu au mai putut fi desprinse. Ba chiar pot fi observate și câteva "notițe" lăsate de un fost angajat: o indicație privind anul realizării reparației capitale, în 2005, și una privind faptul că am ajuns la treapta numărul 136. 

Odată ajunși în cupolă, priveliștea care se dezvăluie este uimitoare. Constanța până fi admirată în toată splendoarea, iar pe mare se poate vedea până la Midia, mai ales în zilele însorite de vară. 

În cupolă se află capul de far, unul performant, montat în 2010, când a fost înlocuită vechea lentilă optică rusească, ce cântărea aproape jumătate de tonă. 

"În 2010, au fost modernizate toate farurile de aterizare. În prezent, este folosit un sistem cu șase becuri de halogen, fabricat în Noua Zeelandă, care funcționează automat, astfel că nu există întreruperi. Este alimentat cu baterii de 12 volți și, în caz de nevoie, există și un generator de rezervă. Astfel că nu există risc de nefuncționare", a explicat căpitanul comandor Mihai Drimuș. 

De menționat că fostele lentile optice sunt, în prezent, piese de muzeu, două aflându-se la Direcția Hidrografică Maritimă, iar unul la Muzeul de Marină. 

În discuții pentru tehnologizarea farurilor de aterizare 

Farurile de aterizare nu înseamnă doar moștenire a unor vechi tradiții în asigurarea siguranței în navigație, ci tendința, la nivel mondial, este de a fi modernizate și tehnologizate. Ceea ce, speră reprezentanții Direcției Hidrografice Maritime, să se întâmple și pe litoralul românesc. 

"Anul trecut, în vară, împreună cu un coleg, am fost în Coreea de Sud, la o conferință mondială pe parte de semnalizare și siguranța navigației, unde s-a pus accent pe ceea ce reprezintă farurile, atât ca păstrare a tradiției, dar și prin prisma faptului că vor fi actualizate, cu tehnologie performantă, astfel încât să poată să transmită către nave diverse informații. Există sisteme din ce în ce mai performante și intenționăm să achiziționăm și pe litoralul românesc. Până în prezent, partea de transmitere mesaje între coastă și nave era realizată pe o bandă îngustă. În prezent, există tehnologia pentru a putea transmite informații privind vremea sau privind pericolele de navigație, prin intermediul farurilor", a arătat căpitanul Adrian Pintea. 

Discuții în vederea achiziționării unui astfel de sistem, pentru farurile de pe litoral, sunt în derulare.