Coadă pentru copiii nimănui

Trăim vremuri grele. Salariile au fost reduse drastic, mulți se tem chiar că-și vor pierde locurile de muncă. Situația economică nu i-a descurajat însă pe cei care vor să adopte un copil.
Din păcate, numărul copiilor care pot fi înfiați este mult prea mic pentru solicitările existente.

La Biroul de Adopții și Post-adopții din cadrul Direcției Gene-rale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Constanța s-au prezentat, în 2010, mai multe familii dornice să ia un copil acasă decât în ultimii cinci ani.
Afrodita Pârvuleț, șefa Biroului Adopții, a declarat, pentru "Cuget Liber", că au fost acreditate 103 familii și persoane adoptatoare, număr care situează Constanța pe primul loc în țară.
"Avem cel mai mare număr de familii adoptatoare din țară, doar Bucureștiul, cu toate cele șase sectoare, ne întrece. În Con-stanța, care este o zonă cosmopolită, oamenii sunt mai deschiși ideii de adopție și acceptă și copii de altă etnie", ne-a spus specialistul.
Există județe unde abia dacă sunt depuse, anual, câteva solicitări de înfiere. De exemplu, la Mehe-dinți, au fost atestate cinci familii, iar în Sălaj, numai trei.

Centrele sunt pline, dar copiii nu sunt adoptabili
Familii dornice să ofere dragoste unui copil sunt. Paradoxal, deși cele 10 centre de plasament din județul nostru sunt arhipline, nu sunt suficienți copii care pot fi dați spre adopție. Astfel, dintre cei aproape 550 de minori aflați în grija Protec-ției Copilului, doar 90 sunt adop-tabili.
De vină pentru această situație este, în mare parte, procedura greoaie prin care un copil este declarat adoptabil. În primă fază, angajații Protecției Copilului fac demersuri pentru a reintegra copilul în familie, iar dacă nu găsesc înțelegere, se adresează instanței de judecată pentru ca minorul să poată fi adoptat. Rar se întâmplă ca întreaga procedură să dureze mai puțin de un an. Tocmai de aceea, sunt puține situațiile când cei care doresc să fie părinți pleacă acasă cu un copilaș în fașă.
Pe de altă parte, din totalul minorilor declarați adoptabili, doar o treime au șanse reale să fie înfiați. Aproape 60 dintre ei fie au diverse grade de handicap, fie au întârzieri în dezvoltare, fie sunt prea mari. Și este lucru știut că familiile adoptatoare vor să ia acasă copii de vârstă cât mai mică și fără probleme de sănătate.

Succese pentru Biroul de Adopții Constanța
2010 a fost un an bun pentru adopții, deși nu s-ar fi crezut. Au fost înfiați 55 de copii, mai mulți decât în 2009 (atunci au fost dați spre adopție 40 de minori), iar, în plus, asistenții sociali se pot mândri și cu câteva izbânzi. O primă reușită a fost înfierea unui copilaș de șapte luni, ceea ce înseamnă că procedurile, de obicei de durată, au putut fi urgentate. Cel mai mare copil adoptat are 11 ani.
Un alt motiv de mândrie este faptul că, anul acesta, au fost adoptate șase perechi de frați.
"Grupurile de frați, copiii mari și cei cu handicap sunt considerați greu adoptabili. Se poate spune că adoptarea perechilor de frați a fost un succes. Familiile, când vin la noi, vor un copil, cât mai mic, clinic sănătos, să nu fie de etnie romă și de preferință fetiță. Le consiliem, le spunem că ar fi mai potriviți, datorită temperamentului și timpului disponibil, să aibă grijă de copii mai mari. De asemenea, în urma discuțiilor, sunt de acord să ia frați acasă", a afirmat Afrodita Pârvuleț.
Printre cei înfiați a fost și o pereche de gemeni. Politica Oficiului Român de Adopții este ca frații să fie adoptați împreună. Doar în cazuri excepționale se acceptă separarea lor.

Copilașii romi sunt adoptați de familii din Ilfov
Greu adoptabili sunt și copilașii de etnie romă. Constănțenii sunt deschiși ideii de a înfia un copil de o altă etnie turcă, dar se retrag când află că micuțul pentru care îndeplinesc criteriile solicitate este țigan.
"În schimb, dacă în Constanța nu se găsesc familiile potrivite pentru copiii de etnie romă, sunt găsite în București, în Ilfov sau Ialomița, prin intermediul Oficiului Român de Adopții. În Ilfov nu este maternitate, au puțini copii abandonați, astfel că familiile așteaptă mult pentru a adopta", a mai spus reprezentantul Biroului de Adopții.
În momentul în care se face potrivirea dintre un copil și o familie (întotdeauna se caută familia potrivită pentru un copil, nu invers!), asistenții sociali țin cont atât de nevoile micuțului, cât și de solicitările părinților. Rezultatul: 99% dintre potrivirile făcute de asistenții de la DGASPC sunt încununate de succes.

Certificat de naștere nou pentru copilul înfiat
După încuviințarea adop-ției, copilului i se eliberează un nou certificat de naștere. Din vechiul, se păstrează doar codul numeric personal și prenumele. În situații excepționale, i se schimbă și prenumele. De exemplu, dacă micuțul este de etnie turcă și este înfiat de o familie de creștini. Toți părinții care adoptă ar vrea să schimbe prenumele copilului, căci toți visează la un nume sau altul și depun solicitări în acest sens la instanță. Puține sunt însă acceptate.