Ce a fost și ce a ajuns! Peninsula Constanței. Cândva, loc de legendă…

Joi, 05 Septembrie 2019
861
Clădiri de patrimoniu care se înfățișează trecătorilor în hainele ponosite ale degradării. Monumente istorice "tapate" cu avertismente de "acces interzis" sau "atenție, cade tencuiala". Buruienile și gunoaiele sunt "bijuteriile" prezentului, ce le sar în ochi celor care ajung să viziteze centrului vechi al municipiului Constanța. O imagine tristă, care îi face pe mulți să suspine: "Câte s-ar putea face aici…". Și chiar monumentele, astăzi în paragină, stau mărturie că, la un moment dat, pe acest țărm și-au dovedit talentul deschizătorii de drumuri. 


Centrul vechi al Constanței, sau Zona Peninsulară, cum este cunoscută de locuitorii urbei, a avut un trecut glorios. Despre acest trecut încărcat cu evenimente și legende prin prisma cărora Cetatea Tomisului și-a câștigat un loc de cinste în istorie, insuficient exploatat în prezent, ne-a vorbit Doina Păuleanu, istoric de artă, director al Muzeului de Artă Constanța, pasionată de istoria și misterele Peninsulei. 
"Pe această zonă, în această peninsulă, au trăit mai bine de 80 de generații. Este tulburător să realizezi că aici, pe locul unde ne aflăm, au trăit atâția oameni, atâtea năzuințe, atâtea gânduri. Locuim și trăim într-o zonă istorică, ce nu s-a schimbat din Antichitate, și care a cunoscut perioade de strălucire impresionante", afirmă Doina Păuleanu. 
Iar istoria Zonei Peninsulare este, într-adevăr, una care impresionează, nu atât prin evenimentele despre care există date concrete, cât și prin legendele care s-au țesut în jurul ei. Începând cu legenda argonauților și crima Medeei, care s-ar fi petrecut pe țărmul tomitan. "Suntem pomeniți în legătură cu această legendă. Bineînțeles, este o variantă, care a circulat ca orice legendă, oral, iar apoi a fost pusă în diverse scrieri. Una dintre scrieri este a lui Ovidiu, care arată că argonauții ar fi venit pe aici iar crima Medeei s-ar fi săvârșit în această zonă. De unde și denumirea de stâncile Medeei, cum sunt denumite. Practic, legenda argonauților vorbește despre un loc care nu exista încă în istorie, căci Tomisul a fost atestat ulterior", a descris Doina Păuleanu. 
Exilul lui Ovidiu la Tomis este un alt fapt istoric care aduce măreție vechii cetăți. "Ovidiu poate să fie un brand de oraș, un brand de țară. De exemplu, Shakespeare avea tot timpul o ediție Ovidiu în buzunar. A fost un mare scriitor, a fost extraordinar de important, atât pentru că definește moravurile din perioada de început a lui August, cât și pentru că a fost întemeietorul literaturii de exil", a mai arătat Doina Păuleanu, referitor la un moment însemnat din trecutul Peninsulei constănțene. 


"Când se construia, nu se făceau concesii, nu se zgârceau la bani"


Potrivit istoricului de artă, zona cunoscută astăzi dreptul centrul vechi al Constanței a cunoscut două mari perioade "de strălucire maximă": una în antichitate, când Tomisul a avut onoarea de a fi capitala unei provincii romane, iar a doua în perioada modernă, când tot ce s-a construit în Constanța erau inovații, bun gust și munca unor deschizători de drumuri. 
"Peninsula a cunoscut două perioade de maximă strălucire. În Antichitate, când a fost capitala unei provincii în Imperiul Roman. Este ceva cunoscut, dar se trece repede cu vederea, deși este ceva uluitor și nu este suficient de mult scos în evidență. Iar a doua, în perioada modernă, când Constanța a devenit un proiect de țară. La fel, se poate vorbi despre două mari perioade și din punct de vedere arhitectural. Și sunt două mari lucrări, care țin de geniul constructiv, pe care le găsim în această zonă. Unul este Edificiul Mozaic. Aveam 2000 de mp, în secolele 3 – 4 d. H., ceea ce este impresionant. Iar a doua lucrare este faleza. În 1903 au avut ideea de a prelungi orașul în mare, iar faleza este o construcție pe care niște ingineri au cutezat să o gândească, iar Saligny să o realizeze. (…)


În perioada regală, Constanța a fost proiect de țară. Atunci, s-au făcut niște lucruri aici, inovații, chiar și la nivel de Europa. Este exemplul podului de la Cernavodă și a portului, de exemplu. Iar în Peninsulă, s-a mers pe inovații, nu s-au făcut concesii. Când s-a construit, au fost chemați cei mai buni arhitecți, când s-a făcut un edificiu, nu s-au zgârcit la bani. Tot ceea ce s-a făcut, atât de către stat, cât și de către particulari, s-a făcut cu cei mai buni specialiști din acel moment. 


De exemplu, Catedrala Sf. Petru și Pavel a fost făcută după planurile lui Alexandru Orăscu, care a făcut întâi planurile hotelului Carol, iar la București, Biserica "Domnița Bălașa" și era o somitate. La fel, pictorul George Demetrescu Mirea, o uriașă personalitate în epocă, a realizat pictura catedralei. La fel, la construcția primei primării, astăzi Muzeul de Artă Populară, a fost adus arhitectul Socolescu, la construcția celei de a doua primării – Victor Ștefănescu, la Cazinou, a fost adus Daniel Renard, care tocmai absolvise la Paris. Inițiativele, fie că erau publice sau private, dădeau dovadă de curaj și anvergură, fără complexul provinciei", a mai descris Doina Păuleanu măreția de altădată a Tomisului. 


Toate aceste detalii, dar și multe altele despre legendele urbane, despre istoria clădirilor și personajele a căror nume se leagă de Peninsulă, se vor regăsi în cartea istoricului de artă "Peninsula misterioasă. Incursiune în istoriile Constanței", care va ieși de la tipar la sfârșitul lunii septembrie. 



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.4168 secunde