Cancerul nu iartă nici copiii! „Recăderea este mai rea ca diagnosticul iniţial”

Joi, 18 Februarie 2021, 00:00
369
Copiii, la fel ca şi adulţii nu sunt scutiţi de boală, iar când vine vorba de cancer, atunci viaţa întregii familii se transformă într-un adevărat calvar. Durerea şi apăsarea că propriul copil suferă de o maladie necruţătoare ating cote greu de descris în cuvinte. Disperarea îşi face şi ea loc în sufletul acestor familii greu încercate de soartă şi părinţii încep să caute pretutindeni soluţiile salvatoare pentru copil.

Judeţul Constanţa are, la ora actuală, în jur de 120 de copilaşi cu cancer, cele mai frecvente diagnostice în rândul celor mici fiind leucemiile, tumorile cerebrale, limfoamele. Desigur, ei pot suferi multe alte forme de cancer şi niciuna nu este mai uşor de suportat de către micuţul pacient sau membrii familiei acestuia.

De când cu pandemia de Covid-19, ne-a declarat dr. Adriana Apostol, singurul medic specializat pe onco-pediatrie din judeţul nostru, copiilor li s-au făcut multe tratamente la domiciliu, au fost consultaţi, investigaţi, li s-au recoltat analize de sânge. Nemilosul coronavirus a făcut doar o victimă printre copii, un băieţel cu leucemie, din Tulcea care s-a infectat în perioada post-chimioterapie cu Covid-19.

Cum spuneam, însă, această boală nu iartă pe nimeni, indiferent de vârstă. „În prezent, avem copii nou-născuţi cu cancer, bebeluşi cu retinoblastoame (cancer al retinei), care debutează din perioada de sugar. Partea bună este că multe dintre aceste cazuri se vindecă. Cu cât copilul este adus mai devreme la medic, cu atât şansele lui de supravieţuire sunt mai mari. Deci, aici este problema: prezentarea timpurie la medic. Pe de altă parte, am observat că în România nu există soluţii de mijloc la nivelul părinţilor. Ori vin prea repede la medic, când nu ai mare lucru de văzut, ori vin prea târziu. Doar mamele care au mai mulţi copii şi unul a murit de cancer, îi aduc şi pe ceilalţi la control în timp util. Din păcate, cancerul seamănă cu orice boală, dar ar trebui să ne dea de gândit durerile care persistă şi nu reacţionează la tratamentele obişnuite. De exemplu, o durere osoasă care nu cedează la un antiinflamator, durerile de cap persistente, care se însoţesc şi de alte simptome, ameţeli, tulburări de vedere, dau de gândit”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Apostol.

Aşa cum este şi normal, în momentul în care află diagnosticul, părinţii încearcă să facă tot ce le stă în putinţă, mai ales în fazele terminale. Unii dintre ei optează chiar şi la medicina alternativă, deşi, de-a lungul timpul s-a dovedit că nu este o soluţie salvatoare. „Nu îi poţi condamna că fac acest lucru. Ei trebuie să facă totul, dar este necesar să fie pregătiţi să înţeleagă foarte bine diagnosticul celui mic. Mai rău este când copilul intră în remisie şi renaşte speranţa, pentru că recăderea copilului, cum se mai întâmplă, în unele situaţii, este o nenorocire. Tocmai de aceea, ar trebui să lucrăm şi cu psihologi, să se facă o terapie de grup, mamele să vină şi să discute cu un specialist, să se descarce. De ce? Pentru că, exact cum spuneam, recăderea este mai rea ca diagnosticul iniţial, când ai speranţa că lucrurile vor evolua favorabil”, a adăugat medicul.

Ca urmare, dragi părinţi, trebuie să vă alarmaţi dacă cel mic face des infecţii sau episoade de febră, este palid, pare anemic sau apar anumite pete, care sugerează hemoragii la nivelul pielii, dacă are episoade de sângerări nazale sau gingivită. În acelaşi timp, el are dureri de cap intense, episoade de vărsături care pot anunţa creşterea presiunii intracraniene, îi scad performanţele şcolare şi puterea de concentrare. Toate acestea sunt semne că este ceva în neregulă la nivel cerebral. 



Pagina a fost generata in 0.2612 secunde