Șatra de pe Munții Tatra. Trăiesc din furtișaguri și se visează în noul cartier social

Bianca este o fetiță frumoasă, de doar opt ani. Merge la școală, chiar dacă își face temele pe o masă improvizată, în bordeiul în care locuiește cu familia ei. Are două surori mai mici, blonde și ele. Le-am întâlnit pe câmpul de lângă căsuța lor, duceau cu greu sticle de cinci litri cu apă de la un bloc din apropiere. Acasă nu au apă și în fiecare zi se duc să ia de prin vecini. Chiar dacă zâmbesc și au ochii plini de speranță, fetițele duc o viață plină de neajunsuri.

Pentru ele, acasă este o cameră făcută din plăci de lemn și carton, fără apă și fără curent electric. Nu au smartphone, nu au tabletă, nu au nici măcar televizor, dar nici nu-i duc lipsă, pentru că nu știu cum este să ai. Se joacă afară cât e ziua de mare, pe câmpul plin de gunoaie din fața bordeiului. Este copilăria și viața pe care au ales-o pentru ele părinții lor, atunci când au venit pe câmpul de la capătul străzii Munții Tatra din Constanța. Căci, da, micuțele locuiesc la doi pași de civilizație, într-unul din cele mai mari municipii din România.

Cu toate acestea, viața lor și a întregii comunități de romi care trăiește acolo nu are nicio legătură cu civilizația. Gătesc și se încălzesc la sobă, își fac temele la lumânare și cară apă de la vecinii din cartier. Primul gând al celor care ajung în zonă este că autoritățile sunt cele care ar trebui să ia măsuri și să îi ajute cu o locuință. Însă, dacă intri în vorbă cu ei, realizezi că oamenii aceștia sunt foarte greu de împăcat.

"Noi am venit de la țară pentru că ne-a promis domnul primar Radu Mazăre că ne dă apartament. Am făcut cereri peste cereri, dar ne tot spune că nu am punctajul. Că trebuie să muncim, ca să ne crească punctajul. Da’ unde să muncești, că nu ne primește nimeni!", ne spune supărată una din femei.

Locuiește acolo de 12 ani și pare că s-a instalat destul de bine, căci are în mână un telefon de ultimă generație. O vecină sare și ea la discuție, dar are un alt punct de vedere.

"Dacă ne ducem în Henri Coandă (n.r. - cartierul de locuințe sociale), păi acolo ne pun să plătim gazele, apa. Păi, de unde să plătim, că nu avem serviciu. Aici am o butelie, mai fac rost de lemne, mă descurc, că nu trebuie să plătesc nimic. Măcar dacă ar face o regulă, pentru cei care nu au serviciu, sau măcar să mă lase cu butelia, că oi vedea cum mă descurc cu apa!", spune femeia, încrezătoare.

Întrebați din ce trăiesc, răspunsul vine imediat: din alocațiile copiilor și din "ce ne mai descurcăm". Mama Biancăi spune că soțul ei lucrează cu ziua, când și unde găsește. În rest, acest "ce ne mai descurcăm" ne face să le dăm crezare vecinilor, care se plâng că li se fură cam tot ce lasă prin curți, că romii au adunat tot fierul vechi din zonă și l-au vândut și au vandalizat clădirile Liceului CFR din apropiere.

"Sunt de ani de zile aici, fac parte din peisaj, dar tot nu suntem obișnuiți cu ei. Sunt gălăgioși, fac scandaluri, sunt needucați și cei mai mulți trăiesc din ce fură. Bărbații fură din autobuze, din piețe, oriunde e aglomerație. Noi știm asta, unii sunt la pușcărie", ne destăinuiește o vecină.

Autoritățile locale nu prea au ce face

Autoritățile locale știu și ele de situația romilor de pe strada Munții Tatra, dar nu prea au ce le face. Poliția Locală îi vizitează periodic, chiar dacă pe cărțile lor de identitate sunt cu totul alte adrese decât strada Munții Tatra. Câțiva și-au făcut buletinele cu domiciliul în cartierul Henri Coandă, la rude de-ale lor, dar cei mai mulți nu au nici măcar viza de flotant în Constanța, provenind de la țară sau chiar din alte județe.

Cu toții speră, însă, că vor fi viitorii locatari ai locurilor noi din cartierul de locuințe sociale și la fel speră și vecinii lor din zonă.