Editorial

Atârnăm cu toții pe marginea balconului

Miercuri, 17 Februarie 2021, 20:54
3774
Biata femeie atârnând de marginea balconului, țipând disperată, în timp ce valuri groase de fum negru o împing de la spate, nu este doar imaginea unei tragedii constănțene. Nu este doar deznodământul tragic al unui incediu sau doar un deces ce va rămâne în conștiința orașului doar până ce piatra rece se va așeza peste mormânt.

Așa cum nu este vorba doar despre o nouă intervenție ratată a pompierilor, cei care ar fi trebuit să fie salvatori și nu spectatori impasibili. Nici anchetele promise, nici regretele oficialităților nu pot și nu vor schimba nimic din povara și tragismul acestei imagini.

În fond, marți dimineață, nu femeia în vârstă de 57 de ani a atârnat de fereastra balconului, așteptând inutil să fie salvată. Acolo a atârnat o țară întreagă, un popor ce de 30 de ani stă suspendat deasupra golului și nimeni nu îi întinde o scară. Nimeni nu îl vede, nu îl aude, iar „providențialii salvatori” vin mereu prea târziu și total nepregătiți.

De balconul de pe b-dul Mamaia au stat prinse, cu toată disperarea și durerea, speranțele și nevoile acestui popor, în timp ce batjocura și nepăsarea, impostura și hoția desprindeau deget cu deget mâna care nu voia să-și dea drumul.

Noi am văzut doar o amestecătură de pompieri și polițiști dezorientați, nepregătiți, neantrenați, dar în realitate acolo erau toți. Acolo i-am văzut pe toți politicienii și rubedeniile și amantele lor care s-au perindat în ultimii 30 de ani în fruntea țării și prin instituțiile patriei, dezbrăcând de profesionalism orice birou prin care au trecut. Acolo i-am văzut pe parlamentari, consilieri locali și județeni, oameni cu funcții în urma cărora s-a ales doar praful, iar statul a rămas slăbit, inactiv și fără vreo perspectivă.

Acolo au fost nu pompieri și polițiști, ci șefii lor de la Constanța, din București și din toată țara, care din servilism, interese și parvenitism au acceptat ca oamenii lor să nu fie echipați, pregătiți și antrenați. Vânau funcții, detașări și avansări, nu condiții mai bune și echipamente moderne de salvare.

Jos, la parterul acelui bloc, au asistat impasibili întreg statul român și întreaga societate, care au contemplat prăbușirea ca pe un lucru banal, un nefericit accident, o situație tristă ce va fi dată uitării. Refuzăm să învățăm din tragedii, din greșeli și ne pierdem în dezbateri puerile, în confruntări sterile care nu au nicio legătură cu binele acestei țări. Fiecare român care moare în spitale din cauza lipsei condițiilor și a tratamentului s-a prins cu disperare de marginea balconului, dar tragedia lui nu a contat. Pe el nu l-au văzut camerele de filmat, ci doar o familie îndoliată, care nu a putut apoi să-și spună trista poveste. E aceeași poveste, aceeași tragedie! Nu doar sărmana femeie a căzut în gol...



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.1926 secunde