€ 4.6635
£ 5.2853
$ 4.1283

Mai multe ştiri online:

23 August, fără stegulețe și defilare. Constănțenii, melancolici după vremurile comuniste

Ştire online publicată Joi, 23 August 2018. Autor: Andreea PERHAIȚĂ
În fiecare an, ziua de 23 August trezește în memoria multor constănțeni amintiri ce se lasă cu greu uitate. Unii, mai nostalgici, regretă vremurile pe când 23 August însemna să mergem cu toții la defilare, alții spun că nu suntem departe de acel moment și că tot ceea se întâmplă astăzi este tot un fel de defilare, cu pancarte, aplauze și stegulețe.


În urmă cu mai bine de trei decenii, 23 August însemna cea mai mare sărbătoare a țării. Astăzi, 23 August este o zi ca oricare alta pentru cei mai mulți dintre noi. Nu mai mergem la defilare, nu ne mai îmbrăcăm frumos și nu mai repetăm la nesfârșit dansurile de pe stadion. Acum nici stadion nu mai avem unde să ne ducem la spectacol cu stegulețe și pancarte.


Tinerii învață la istorie despre 23 August 1944, când, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România a trecut de partea Aliaților, întorcând armele împotriva nemților. Tot din manuale află că, în regimul comunist, data respectivă a devenit ziua națională a României și, de la bunici sau de la părinți, aud povești despre cum erau duși la defilări fastuoase, care se sfârșeau cu mici și bere, la restaurante și terase. Greu de imaginat pentru ei asemenea activități.


Însă, vârstnicii își aduc aminte cu drag de acele vremuri și mulți chiar le regretă. Am stat de vorbă cu câțiva constănțeni care au apucat câteva defilări la viața lor. Și culmea este că parcă le duc dorul. 


„Înainte se sărbătorea, că era cu comuniștii. Mergeam cu pancartele, apoi la mici și bere. Era bine, domne’, atunci. Ne distram, cu steaguri, era o zi frumoasă. Și se trăia mai bine, chiar dacă nu aveam tot timpul curent și ne uitam două ore la televizor. Toți se descurcau”, ne-a spus cu bucurie în glas un bătrânel care stătea la umbră, pe o băncuță, în stația de autobuz. 


Lângă el, un alt bărbat trecut și de a doua tinerețe îi întărește vorbele: „Acum nu mai știm ce sărbătorim. Înainte era frumos, ieșeam la defilare, în tot orașul, era armonie. Mergeam cu toții pe tot parcursul, plecam la Mamaia în continuare, era ceva plăcut, ceva de vis. Acum nu vedeți ce se întâmplă. Cu toții am trăit bine pe vremea aia. Aveam frigiderele pline. Oricum viața a fost mai frumoasă, față de ceea ce este acum. Toată lumea avea serviciu, nu era situația asta nenorocită, în care nu ai posibilitate de loc de muncă. Tineretul este terminat, de asta pleacă și afară. Au distrus fabricile și uzinele, au stricat întreprinderile. Tot ce a fost bun în țara asta au dărâmat toți cei care au fost la putere”.


În apropiere de Parcul de la Gară l-am întâlnit și pe Nea Nicu. Plecase de la Spitalul de Boli Infecțioase, unde îi este internată soția. Și-a adus repede aminte de vremurile când mergeam la defilare. 


„Am 81 de ani și încă știu tot. Știu cum îi căram în cârcă, și pe ea, și pe el, și prostimea. Suntem un popor de dobitoci. Și eu sunt tot român, nu sunt suedez. Dar cred că greșim de multe ori. Pe atunci băteam toți din palme și spuneam «Bravo». Și acum se cântă la fel, pe la adunările astea de pe la București și din orașele mari. Și batem din palme. Îi dau pe ăștia jos și o să vină alții. M-am săturat de ei. Am umblat toate continentele, am fost navigator. Am fost în lumea nordului, în Suedia, Danemarca, și nu îmi iert că nu am rămas în Danemarca. De patru ori am avut ocazia. Dar trăiam bine aici atunci. Acum e mai greu. După 45 de ani de muncă cotizabili, am mai puțin de 1.700 de lei pensie. După 45 de ani de muncă? În schimb e țara plină de persoane cu handicap. Sunt multe nedreptăți. Dar am făcut-o cu drag și aș mai face-o și acum, numai că sunt bătrân”.


Ceaușescu, cel mai bun președinte din istorie


Într-o Constanță aglomerată, haotică, cu construcții alandala, cu șosele vechi, poduri veșnic în reparații, nu sunt puțini cei care duc dorul perioadei comuniste, cu toate neajunsurile ei. De altfel, un sondaj de opinie recent arată că aproape o treime din români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu cel mai bun președinte din istoria țării noastre. Astfel, „tiranul” împușcat pe 25 decembrie 1989 a primit 30% din voturi, urmat de Traian Băsescu cu 15%, Klaus Iohannis - 7%, Emil Constantinescu - 5%, Ion Iliescu - 5 % și Gheorghe Gheorghiu Dej - 2 %.


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Inchide
Pagina a fost generata in 1.0327 secunde