Wakeboardingul, un sport spectaculos dar cu un risc mare de accidentare

Ne aflăm în plin sezon estival, momentul ideal pentru concedii și pentru sporturi acvatice. În ultimii ani, aceste activități au început să prindă din ce în ce mai mult și în România, atât la nivel de practicanți amatori, cât și la profesioniști. În topul preferințelor se află wakeboardingul, mai ales în rândul tinerilor, pentru că este extrem de spectaculos, oferă cascadorii periculoase și, odată cu ele, un risc crescut de accidentări, mai ales la nivelul articulațiilor.

Pentru că vorbim de un sport care se desfășoară pe apă și la viteze mari, întrucât practicantul este tractat de o ambarcațiune motorizată, wakeboardingul poate produce foarte multe accidente, care se pot solda cu fracturi, dislocări și afecțiuni ale ligamentelor. În categoria celor din urmă, cele mai frecvente sunt rupturile de ligament încrucișat anterior (LIA), cel care are rolul de a stabiliza partea superioară a genunchiului alături de cea inferioară, astfel încât articulația să nu fie afectată la torsiuni sau la pivotări. Din câte se pare, peste 30% din afecțiunile din sfera ortopedică care au loc în timpul wakeboardingului sunt legate de rupturi totale sau parțiale ale LIA, urmate de dislocări ale umărului, fracturi sau luxații ale gleznei.

"Din acest punct de vedere, wakeboardingul trebuie să fie inclus în categoria sporturilor cu risc foarte crescut de accidentare, așa cum le catalogăm noi, ortopezii, pe o treaptă superioară schiului nautic și la același nivel cu schiul alpin, fotbalul sau handbalul", susține doctorul specializat în ortopedie și traumatologie sportivă, Vlad Predescu.

În general, în wakeboarding, genunchiul este afectat din cauza unei schimbări bruște de direcție sau în momentul în care se realizează o cascadorie mai riscantă și sportivul aterizează cu putere pe apă. Răsucirea bruscă sau impactul violent cu valurile provoacă un stres major pentru ligament, care nu mai poate rezista și se rupe brusc, de multe ori asociat cu o pocnitură puternică, pe care practicantul o resimte la nivelul articulației.

"În mod surprinzător față de alte sporturi, există un procent mai mic de practicanți începători care se accidentează la wakeboarding, explicația fiind una destul de simplă. Față de alte sporturi, cei neinițiați se încumetă mult mai puțin în a practica acest sport și cu atât mult în a face rotiri sau cascadorii periculoase", consideră specialistul.

Turmentul pentru o ruptură de ligament încrucișat anterior este diferențiat, în funcție de severitatea afecțiunii. Dacă sunt doar fisuri în ligament, acesta se poate vindeca prin tratament și recuperare. În cazul în care, însă, există o ruptură totală, aceasta se vindecă doar chirurgical, întrucât ligamentele nu au capacitatea de a se regenera singure. În ultimii ani, tehnicile de reconstrucție au evoluat foarte mult, astfel încât, la ora actuală, acestea sunt personalizate în funcție de tipul de sport practicat, nivelul de performanță și motivația pacientului în ceea ce privește recuperarea.

Madlena CĂLUGĂREANU