Ticurile la copii sunt o tulburare comportamentală

762
Ticurile la copii sunt o tulburare comportamentală - ticuri-1358869356.jpg

Articole de la același autor

Orice copil reprezintă pentru fiecare părinte un ocean de provocări, sentimente și momente imprevizibile. Copiii ne supun uneori multor provocări și atunci rolul de părinte devine destul de dificil pentru a crea un echilibru între cum ar fi bine să intervenim într-o anume situație și ce anume ar fi indicat să nu facem. Una dintre aceste provocări este situația în care descoperim că micuțul are unul sau chiar mai multe ticuri. Iar această situație este una cât se poate de serioasă pentru că semnifică o tulburare comportamentală.


Ticurile apar la copiii sub zece ani

Ticurile nervoase se instalează destul de ușor la copii, fie în urma unei deprinderi care, repetată la un anumit interval de timp devine o obișnuința destul de greu de îndepărtat , fie în urma mimetismului.

"Ticurile sunt gesturi sau sunete emise brusc, repetitiv, non-ritmic și dificil de controlat. Această tulburare comportamentală apare în cele mai multe cazuri la copiii de până în zece ani. Cauza acestei tulburări comportamentale nu este încă pe deplin elucidată. Cercetările din prezent nu mai fac referire la factorii emoționali, în schimb se bazează pe factorii biologici, chimici și de mediu.

Se pare că la persoanele cu ticuri, creierul prezintă anomalii funcționale și structurale. Totodată, se pare că tulburarea are o componentă genetică, ceea ce înseamnă că poate fi moștenită. Acestea pot fi motorii, vocale sau fonice sau complexe ce implică mai multe grupe musculare", explică psihoterapeutul Cristina Gemănaru, din cadrul Centrului Psihologic "Marea Neagră" din Constanța.

Familia nu trebuie să fie hiperprotectivă

De cele mai multe ori aceste ticuri apar la început pentru captarea atenției din partea părinților, iar în timp aceste comportamente devin stereotipe transformându-se într-o obișnuință greu de înlăturat. "Ticurile nervoase se dezvoltă în mod special la copiii ce trăiesc într-un climat familial extrem de protectiv, unde unul dintre părinți manifestă o hi-perprotecție față de copil, dar la fel de bine se pot dezvolta și la un copil de la care se solicită foarte mult și se impun prea multe reguli. Tocmai din aceste motive este bine ca uneori să găsim acel echilibru între ceea ce-i pot oferi copilului meu, ceea ce-i solicit și cel mai important, ce este capabil să facă din solicitările mele", completează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Problema se rezolvă prin terapie

Înlăturarea acestei tulburări comportamentale necesită o abordare holistică și variază în funcție de gravitate și efectul pe care îl are asupra activităților sociale ale pacientului. Intervenția terapeutică trebuie să includă educarea părinților și a familiei cu privire la aspectele afecțiunii.

"Psihoterapia comportamentală și cognitiv - comportamentală, cum ar fi consilierea sau învățarea unor tehnici de relaxare sunt recomandate copiilor care au ticuri foarte frecvente sau grave, ce le pot produce traume emoționale. Psihoterapia cognitiv - comportamentală încearcă schimbarea unui comportament prin schimbarea modului de a privi anumite situații. Metoda modelării este tehnica cea mai utilizată în tratamentul ticurilor la copii. Copilul este rugat să repete comportamentul în mod voit, pentru anumite perioade de timp, intercalate cu perioade scurte de pauză, unde este recompensat pentru un alt comportament alternativ pozitiv social", a explicat psihoterapeutul Cristina Gemănaru.


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.7309 secunde