Pneumotoraxul spontan. Cum poate fi salvată viața unui nou-născut

Pneumotoraxul reprezintă o acumulare de aer în pleură (între plămân și peretele toracic), provenit din alveolele sparte. Poate fi asimptomatic (cantitate mică de aer) și poate fi tratat conservator până la resorbția aerului sau simptomatic (simptomele sunt severe, afectând respirația, chiar viața, dacă acumularea de aer se face sub presiune - pneumotorax asfixiant), acesta din urmă impunând măsuri rapide și drastice de tratament, inclusiv urmărire ulterioară.

Pneumotoraxul asimptomatic, cel mai frecvent, este unilateral și este detectat la 1-2% din nou-născuți. Incidența este crescută la nou-născuții cu boli pulmonare, după resuscitare agresivă sau după ventilație asistată cu presiuni inspiratorii mari.

"Pneumotoraxul asfixiant apare mai ales la prematuri, ca urmare a sindromului de detresă respiratorie, prin lipsă de surfactant sau ventilația mecanică prelungită care se impune în astfel de cazuri, mai ales dacă este efectuată cu presiuni mari. Incidența în aceste cazuri a scăzut la 5-10%, de când a fost introdusă în terapia intensivă neonatală administrarea de surfactant și ventilația cu CPAC, față de ventilația clasică, mecanică", explică dr. Alina Balcan, Spitalul Euromaterna.

Simptome și diagnostic

Pneumotoraxul simptomatic are manifestări în funcție de cantitatea de aer acumulat în pleură. Creșterea ritmului respirațiilor, fluturarea nărilor, dificultate în respirație, efort respirator manifestat prin retracția mușchilor intercostali, cianoză (învinețirea buzelor, unghiilor, mucoaselor și tegumentelor), iritabilitatea și oprirea respirației pot fi semne precoce.

"Simptomatologia poate apărea brusc sau gradat și poate deveni rapid o stare de urgență majoră, amenințătoare de viață. La examenul clinic, nou-născutul prezintă cianoză, tahipnee, geamăt, torace asimetric cu împingerea cordului, cu semne de șoc și vârful cordului deplasat, necesar crescut de oxigen pentru menținerea saturației în oxigen", adaugă medicul specialist.

Diagnosticul de certitudine îl pune imaginea radiologică. Tomografia computerizată este utilă pentru pneumotoraxul de mici dimensiuni, dar este prea invazivă pentru nou-născuți. Dacă se suspectează diagnosticul de pneumotorax asfixiant pe baza simptomatologiei, nu se mai pierde timpul cu efectuarea radiografiei toracice, fiind o urgență critică, se evacuează aerul, apoi se face radiografie de control.

Cum se tratează pneumotoraxul

Pneumotoraxul asimptomatic și cel cu simptome medii necesită doar o monitorizare atentă, sedarea nou-născutului, pentru a evita plânsul care poate agrava pneumotoraxul și aplicarea de O2 100%. Dacă apare scăderea oxigenului în sânge, cianoza, tirajul, în special cu tulburări circulatorii de șoc, aerul trebuie rapid evacuat din plămân, de către medicii neonatologi în secția de Terapie Intensivă Neonatală.

Prognosticul depinde de vârsta de gestație a nou-născutului și de cauza pneumotoraxului.

"Pneumotoraxul spontan este o afecțiune respiratorie rară, ce pune viața în pericol dacă nu este identificat și tratat corect, mai ales că incidența este mică. De aceea, acest diagnostic nu trebuie pierdut din vedere. Metodele de tratament diferă în funcție de cauză, simptome, cantitatea de aer acumulată în pleură, vârsta nou-născutului. Radiografia pulmonară reprezintă investigația de bază pentru diagnostic, dar efectuarea ei într-o situație critică de pneumotorax spontan asfixiant (sub tensiune) nu trebuie să întârzie puncția evacuatorie de urgență. Ca în orice urgență, prognosticul depinde vital de existența condițiilor de lucru și a dotărilor, a unui protocol bine pus la punct și, nu în ultimul rând, a unei echipe multi-disciplinare competente care colaborează cu părinți informați și încrezători", completează specialistul.

v v v

În secția de neonatologie a Spitalului Euromaterna, sunt tratați cu succes nou-născuții diagnosticați cu pneumotorax, rezultatele obținute fiind întotdeauna optime, rapide, printr-un efort comun al specialiștilor. Pentru detalii și programări, apelați numărul de telefon 0241/605.555. 

Citeşte articolul integral pe sănătate.cugetliber.ro