Mămici, nu confundaţi regurgitaţiile cu vărsăturile!

Aveţi un bebeluş acasă? În acest caz, dragi mămici, fiţi foarte atente! Nu trebuie să confundaţi vărsăturile cu regurgitarea, cantitatea aceea mică de lapte, pe care bebeluşul o expulzează după ce este hrănit, care este normală, nedureroasă şi inofensivă. Specialiştii Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna” afirmă că, dacă expulzarea laptelui survine la distanţă de momentul în care a fost hrănit şi este abundentă, atunci este vorba de o vărsătură.

Ce este de făcut în astfel de situaţii? „Nu-i daţi nimic copilului, fără avizul medicului pediatru, cu excepţia apei sau a unei soluţii de rehidratare. Solicitaţi o consultaţie, dacă o vărsătură abundentă şi continuă l-ar expune riscului unei deshidratări şi dacă există alte simptome care i-ar putea degrada micuţului starea generală”, au precizat aceştia.

De regulă, regurgitaţia este foarte frecventă în primele luni de viaţă şi este definită ca revenirea în gură a alimentelor din stomac sau esofag, fără efort de vomă. Cantitatea regurgitată poate semăna cu laptele proaspăt ingerat sau poate fi lapte parţial digerat, în acest caz fiind însoţită şi de un miros acru. Deşi poate părea că bebeluşul regurgitează o cantitate mare de lapte, aceasta este doar o falsă impresie, deoarece conţinutul regurgitaţiei este format, în cea mai mare parte, din salivă şi sucuri gastrice şi doar o cantitate mică de lapte. Mai mult decât atât, în primul an de viaţă, principala cauză a acestui fenomen este imaturitatea sistemului digestiv. La copiii mai mari şi la adulţi, un inel muscular, numit cardia, aflat la limita dintre esofag şi stomac, se închide ca o supapă, prevenind astfel împingerea lichidelor înapoi din stomac, în esofag. Apoi, până la vârsta de 12 luni această supapă nu este pe deplin dezvoltată, permiţând astfel regurgitaţia.

Totodată, procesul apare după supraalimentare sau în timpul încercării de a elimina aerul înghiţit după masă. Prin urmare, bebeluşii alăptaţi au tendinţa de a regurgita mai puţin decât cei hrăniţi cu biberonul, deoarece aceştia mănâncă doar cât au nevoie şi pentru că au tendinţa de a înghiţi mai puţin aer. În situaţii destul de rare, cauza pentru regurgitaţiile frecvente poate fi o alergie la produsele de lapte sau o malformaţie congenitală a sistemului digestiv.

Pe de altă parte, vomatul constituie un reflex natural şi poate apărea cu precădere până când sistemul digestiv al bebeluşului se maturizează. Spre exemplu, partea care face legătura dintre stomac şi esofag este încă slab dezvoltată şi nu se închide bine. Dacă la adulţi ea se contractă puternic, permiţând ca hrana să se menţină mai bine în stomac, la bebeluşi contracţia există, dar nu este la fel de fermă. În aceste condiţii, se poate întâmpla oricând ca, în timpul acestei contracţii, laptele sau o altă hrană să revină spre esofag şi astfel să apară vomatul. Medicii spun că în special când stomacul bebeluşilor este prea plin sau când se aplică asupra sa o uşoară presiune (de pildă, bebeluşul stă mult prea sprijinit de umărul vostru sau se apasă mai mult când stă pe burtică), există o posibilitate mai ridicată ca aceştia să vomite.

Mirabela ŞERBĂNESCU