Kinetoterapia manuală, metodă de prevenire a coxartrozei

Coxartroza este cea mai comună formă de artroză deformantă, care începe să se manifeste în jurul vârstei de 45 de ani, și la femei, și la bărbați, până la vârsta de 70 de ani. 

Dintre toate tipurile de artroză deformantă, persoanele care suferă de coxartroză (artroza șodului) se simt foarte dezechilibrate, pentru că aceasta afectează mersul, modul în care se așează pe scaun, toate mișcările sunt limitate, iar durerea este foarte agresivă. 

Potrivit kinetoterapeutului Virgil Pruteanu, "această durere este tipică coxartrozei. În 57% din cazuri, durerea se referă la trohanter (parte a femurului), în 11% la partea de mijloc a genunchiului, în 5% la nivelul coloanei vertebrale lombare, în 12% la partea de jos a spatelui și numai în 8% în zona abdomenului, care este locul direct pentru a simți durerea de șold". 

Unul dintre cei mai importanți factori în cauza artrozei este schimbarea utilizării articulației, în acest caz cartilajul nu este capabil să se adapteze. Lipsa de mișcare duce la adaptarea cartilajului în stare de repaus. 

"Un bun exemplu este imobilizarea forțată a unei articulații în ghips. Rezultatul acestui stres este o deformare a cartilajului, care, pe o perioadă suficient de lungă, poate duce la deformarea de tip artrozic. Nu numai că imobilizarea totală va avea acest efect, dar și o perioadă mai lungă de imobilizare, cum ar fi postura incorectă și o profesie la birou, va avea același rezultat", adaugă kinetoterapeutul. 

Imobilizarea face ca mușchii din jurul șoldului să nu mai dezvolte o stabilitate optimă a îmbinării. Mușchiul slăbit nu mai este capabil să stabilizeze articulația, în timpul deplasării, mai ales în pozițiile finale. 

"Ca reacție, organismul va încerca să oprească toate mișcările dureroase care rezultă, în cele din urmă, într-un patern de capsulare. Dar, în efortul său de a se proteja, organismul va suprareacționa și paternul capsular va crește presiunea asupra cartilajului deja iritat, accelerând procesul de artroză deformantă. Cu toate că procesul poate fi pornit sau accelerat, prin scurtarea mușchilor, acesta va dura ani de zile, înainte ca pacientul să dezvolte simptome", mai spune Virgil Pruteanu. 

Potrivit specialistului kinetoterapeut, "cei mai afectați mușchi de coxartroză sunt mușchiul Psoas, Qvadriceps, mușchiul coapsei posterioare și cel aductor. Mușchiul Psoas are cea mai mare influență în tratarea coxartrozei. O iritație a caecum-ului (joncțiunea dintre ileum și colon), de exemplu prin țesut cicatrizat de la o apendicectomie, are ca rezultat un spasm al mușchiului Psoas. Un spasm al mușchiului Psoas va roti șoldul spre exterior. Ca rezultat, anumite părți ale suprafeței articulare sunt presate împreună într-un mod non-fiziologic". 

Având în vedere că mușchiul micșorat este parte a apariției coxartrozei, întinderea acestui mușchi, prin kinetoterapie manuală, poate preveni sau amâna apariția acestei afecțiuni. 

Terapia preventivă, prin aceste întinderi musculare, poate fi făcută de toate persoanele care se simt imobilizate, fie ca este vorba de imobilizare forțată, voluntară sau chiar parțială. În principiu, persoanele care au nevoie de acest tip de terapie sunt sportivii amatori, dar și cei care fac diverse exerciții pentru slăbit. 

"Apariția artrozelor este legată de vârsta înaintată și de o utilizare excesivă a articulației. Această boală este rezultatul direct al utilizării abuzive sau a neutilizării, din cauza unei imobilizări. Întinderea musculară prin kinetoterapia manuală este o măsură preventivă eficientă pentru coxartroză", conchide specialistul.