Femeile sunt mai predispuse la boala Alzheimer

Afecțiunea este frecventă în rândul persoanelor de vârsta a treia, dar numai 10% dintre bolnavii din țara noastră sunt diagnosticați. Cert este, după cum se arată în Ghidul Pacientului pe 2010, realizat de asociațiile de pacienți din țara noastră, că odată cu instalarea acestei boli, se schimbă viața întregii familii.

Maladia Alzheimer reprezintă o formă de degenerescență cerebrală (proces de involuție a neuronilor din scoarța creierului), manifestată prin deteriorarea progresivă a facultăților mentale. Afecțiunea, potrivit specialiștilor care au realizat "Ghidul Paci-entului 2010", este caracterizată de tulburări de memorie, de stări de confuzie.
Spre deosebire de ceea ce se vehiculează, că afecțiunea ar fi caracteristică societății actuale, medicii susțin că, de fapt, sunt diagnosticate mai multe cazuri de Alzheimer pentru că simptomele sunt recunoscute mai ușor. Ei cred că, în trecut, formele diagnosticate drept scleroze erau de fapt manifestări ale acestei boli.

70% dintre pacienți sunt femei
Afecțiunea este depistată la indivizi din toate categoriile sociale, dar predominant din rândul intelectualilor și mai ales în rândul femeilor - statisticile arată că 70% dintre pacienți sunt de sex feminin. Boala se face simțită în jurul vârstei de 50 de ani (la pacienții care au moștenit-o genetic de la părinți sau bunici) sau pe la 55 - 60 de ani.
Factorii de risc care favorizează apariția bolii Alzheimer sunt: prezența genei pentru apolipo-proteina E-4, sindromul Down, alte afecțiuni asociate, precum sifilis, tumori cerebrale, scleroză cerebrală multiplă, diabet, hipertensiune sau hiperco-lesterolemie. Un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune au și femeile care urmează un tratament hormonal pentru a înfrunta mai ușor menopauza, persoanele care se lovesc la cap în mod frecvent (precum sportivi) și își pierd cunoștința, cei care consumă alcool sau au debit sanguin cerebral redus, iar prin urmare creierul nu mai este oxigenat corespunzător.

Pierderea memoriei îi schimbă pe bolnavi
Primul simptom ale Alzheimer-ului este pierderea treptată a memoriei. Bolnavul începe să uite numere de telefon, adrese, date de naștere, confundă persoanele. Mai mult, dă dovadă de lentoare în procesul de judecată - răspunde cu întârziere chiar și la întrebările simple sau cu un răspuns logic, nu poate să dea un răspuns. Un alt simptom este pierderea capacității de a mai folosi banii, de a le recunoaște valoarea, de a se îmbrăca în ton cu anotimpul. Treptat, se ajunge ca bolnavul să nu mai poată să se îmbrace singur - nu mai poate încheia nasturii, nu știe cum să îmbrace o cămașă, să se spele sau să folosească aparatele electrocasnice. Aceste semne ale întârzierii mintale sunt însoțite de schimbări bruște de dispoziție. "Alzheimer-ul generează modi-ficări drastice în structura personalității bolnavului. Dintr-un om calm, cumpătat, înțelegător, volubil și spontan, devine taciturn, indiferent, apatic sau, din contră, irascibil, violent, rău-tăcios, bănuitor. Dintr-un om sociabil ajunge să se izoleze de cei din jur, le refuză sprijinul, îi jignește. Bolnavii pot deveni sedentari, inactivi, neatenți la ce se întâmplă în jurul lor", se mai precizează în Ghidul pacientului.
A doua etapă a instalării afecțiunii Alzheimer se caracte-rizează prin pierderea capacității de orientare în timp și spațiu. Cel mai adesea, bolnavul pleacă de acasă fără a avea o destinație precisă și nu mai știe cum să se întoarcă. De altfel, o bună parte dintre persoanele reclamate polițiștilor ca fiind dispărute sunt bolnave de Alzheimer. Pacientul nu-și mai amintește nici unde este locul obiectelor și ajunge să pună cărțile sau mâncarea în șifonier sau lucrurile personale în frigider. Starea de confuzie se accen-tuează, pe măsură ce nu-și mai recunoaște rudele, prietenii și vecinii.
Într-un final, bolnavul nu se mai poate descurca singur. Este incapabil să meargă singur la baie, să mănânce fără ajutor și, în multe cazuri, mai poate pronunța doar câteva cuvinte.

Terapia este paliativă
Diagnosticul este pus de medicul neurolog, care va decide și terapia - aceasta este mai ales paliativă. Există inhibitori neurologici care vor îmbunătăți, temporar, memoria. Dar, deși pot reduce intensitatea simptomelor, aceste substanțe farmaceutice nu încetinesc progresia bolii. Motiv pentru care bolnavul va avea nevoie, în scurt timp de la debutul afecțiunii, de îngrijire perma-nentă. De altfel, odată cu această boală pot apărea și afecțiuni asociate, precum depresia (în mai bine de jumătate din cazuri), artrita, deficiențele oculare sau de auz etc.
Specialiștii spun că, și la ora actuală, doar 10% dintre bolnavii cu Alzheimer din țara noastră sunt diagnosticați și tratați. Cei mai mulți bolnavi nedepistați sunt în mediul rural, iar simptomele lor sunt puse pe seama bătrâneții.
Bolnavii de Alzheimer, dat fiind că afecțiunea nu este vindecabilă, au dreptul la grad de handicap și indemnizație aferentă.