Dezvăluirile unui medic plecat din țară: "În spitalul din România te învață, de la început, cum să iei șpagă!"
Articole recomandate
Medic: "Modul în care ne raportăm la mâncare este o oglindă a relaţiei pe care o avem cu noi"
13 Aprilie 2024
Transplant hepatic pentru mama a patru copii: "Pacienta nu ştia că are probleme medicale..."
01 Aprilie 2024
Fiica lui Mihai Stoica, mărturisiri emoţionante despre lupta cu cancerul, la o vârstă atât de fragedă
26 Martie 2024
Este afirmația amară a unui medic român ce a ales să profeseze peste hotare. Șocant? Nu. Nu pentru cei care au trecut pragul unui spital de stat din țara noastră.
Este afirmația unei tinere doctorițe care, asemenea multora dintre colegii ei, a învățat medicina cu entuziasm și cu binele semenilor în minte și în suflet. Însă, odată ajunsă în sistemul sanitar de stat, ca rezident, a realizat că nu dorea să-și practice meseria cu șpagă, mizerie și "lasă că merge și așa!".
Pentru că interlocutoarea noastră nu a dorit să-și facă publică și identitatea, îi vom spune Cătălina. În vârstă de 35 de ani, Cătălina este absolventă a Facultății de Medicină din cadrul Universității Ovidius Constanța. Inițial, a ales calea pediatriei și s-a îndreptat, ca medic rezident, către unul dintre cele mai mari spitale din țara noastră, Spitalul Clinic pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din București.
"De ce ai venit la București, la Constanța nu sunt spitale?"
"Inițial, am dat rezidențiatul cu gândul de a rămâne în țară. M-am gândit că o pregătire în Capitală, la unul dintre marile noastre spitale de copii, îmi va oferi un drum frumos. Însă sistemul în care am intrat, mediul în care profesam, încrengătura familială, nepotismul, stilul despotic, pe de o parte, iar pe de altă parte șpaga cu care trebuia să înveți să co-exiști, m-au făcut să îmi dau seama că nu asta îmi doream și nu așa îmi imaginam viața de medic. Totul era parcă bolnav și, culmea, mulți erau perfect adaptați sau gata să se adapteze.
Eu nu aveam o situație financiară proastă. Dimpotrivă. Însă nu așa înțelegeam cariera de medic. Voiam să am șansa să învăț pe bune. Să câștig bani cinstiți. Să am o viață corectă. În verde și sănătate. Așa că am decis să plec, luând totul ca pe o provocare. Aveam deja colegi care plecaseră în Germania, Norvegia, Anglia", ne-a mărturisit medicul constănțean.
"La Spitalul «Grigore Alexandrescu» nu m-am simțit o.k. nicio zi! Pur și simplu nu m-am regăsit în nimic. Nepotism. Șpagă. Mâncătorie. Sistem românesc pe care am ajuns să-l urăsc! Primul lucru pe care a încercat sistemul sanitar românesc să mă învețe a fost să iau șpagă. Și nu așa doream să-mi fac meseria!", a continuat, cu revoltă, cadrul medical.
"Îmi amintesc că m-au întrebat, când am început rezidențiatul: dar tu de ce ai venit în București? În Constanța nu sunt spitale? Voiam doar să învăț pediatrie, în Capitală, la unul dintre cele mai bune spitale din țară!", își amintește, zâmbind ironic, medicul.
Primită cu brațele deschise de germani
La spitalul bucureștean a lucrat un an, timp în care a început un curs de limbă germană; ulterior a intrat în concediu de creșterea copilului și a aprofundat studierea limbii străine, iar când fiica sa a împlinit un an, a luat drumul Germaniei. Nu printr-o agenție de recrutare a forței de muncă, asemenea colegilor, ci pe cont propriu.
"Aproape toți colegii mei care au plecat au apelat la firme de recrutare. Au fost distribuiți în orașe mici, în spitale uitate de lume, în locuri nedorite de specialiștii germani, de nimeni. Unii au reușit să plece ulterior la spitale bune, în orașe mari, alții nu. Mulți dintre ei au avut experiențe neplăcute.
Eu am plecat pe cont propriu. Am învățat singură limba germană, timp de un an, cât am alăptat copilul. Apoi, când fetița a împlinit un an și trei luni, am venit la Goethe Institut din Bremen, unde am urmat un curs de trei luni, pentru a obține certificatul prin care se atesta cunoașterea limbii la nivelul cerut. După ce am obținut certificatul B2, am aplicat C.V.-uri la diverse spitale, alese de mine, inclusiv la cea mai mare unitate spitalicească din Bremen. Am fost acceptată peste tot. Am ales însă să rămân în Bremen, pentru că îmi place orașul, ne făcusem prieteni aici, copilul se integrase în colectivitate", a continuat medicul constănțean.
Experiența germană
În Germania, s-a reorientat către neurologie și mărturisește că a avut tot sprijinul colegilor germani. "Aici se merge pe principiul că totul se învață efectiv în spital. De la bun început, un medic are responsabilitatea pacienților proprii. Toți colegii îți arată, te ajută și capeți tot mai multe responsabilități, pe zi ce trece. Te rotești pe diferite secții, faci intervenții. Nu este nimic asemănător cu rezidențiatul ce se face în țară! În România, după rezidențiat, plătești bani din buzunarul propriu pentru tot felul de competențe, pentru că în spital nu prea te lasă să faci nimic", a comparat specialistul sistemul de instruire a medicilor din țara natală și din cea unde muncește acum.
În prezent, după aproape patru ani, medicul constănțean îngrijește pacienții acuți, în cadrul Stroke Unit. "Lucrez într-unul dintre cele mai mari spitale din Germania, unde totul se face după cele mai înalte standarde. Am învățat deja Doppler și Duplex de carotide de artere intracraiene. Facem lise și trombectomii la vârf. Am pacienții mei, de care sunt 100% răspunzătoare. Am învățat medicina cu un entuziasm deosebit și încă mai sunt în extaz. Aici, medicii sunt foarte dedicați", a adăugat specialistul neurolog. Este stres, este muncă multă, dar se merită pe deplin, consideră medicul.
"De ce m-aș întoarce în România?!"
Întrebată dacă s-ar mai întoarce să profeseze în România, medicul a răspuns vehement: nu!
"De la bun început, m-am integrat foarte bine. Aici lumea este mult mai deschisă, sunt toate națiile și coexistăm civilizat. Poate am avut și eu noroc...
Apoi, Germania e verde. Sportul este cheia existenței. Șefii de secții vin la muncă pe bicicletă sau alergând în costume sport, kilometrii întregi, fără să se simtă ridicoli. Ca să nu mai spun că șefii de secții stau cu noi în spital până seara, nu jumătate de zi, precum în România. La noi în țară snobismul și nesimțirea sunt la ele acasă. Nu există termen de comparație. Bineînțeles că nu m-aș mai întoarce! Nu am de ce și pentru ce!", a concluzionat cadrul medical.
Din păcate, asemenea specialistului neurolog care a ales Germania pentru a putea profesa și a-și crește copilul într-un mediu curat și sănătos moralmente, mii de medici părăsesc anual România. Potrivit datelor Colegiului Medicilor din România, an de an, aproximativ 2.500 de doctori pleacă în străinătate.
Florentina BOZÎNTAN
Comentează știrea
Autor
28 martie 2016
Banii
Păi nu a ieșit "tineretul" în stradă și a cerut schimbarea , să plece Ponta și să vină oameni "tineri" în locul lor , schimbarea a avut loc , dar toți sunt o apă și un pământ ! Aceeași mărie cu altă pălărie !
medic?
28 martie 2016
baniii
a plecat din tara pentru bani castigati sub alte forme, in alte tari nu se angajeaza incompetenti sau impostori ca la noi, cei care au un job conform facultatii trebuie sa demonstreze prin examene competenta si foarte putini reusesc.
Dana
28 martie 2016
Munca
Educatia e cheia nu e vorba de cei sapte ani de acasa ,EDUCATIA incepad de la gradinita ...e un cerc vicios in care ne amagim medicul primeste ... apoi medicul da celui de la service auto ...etc.nu conteaza profesia toti actionam la fel ilogic pentru popoarele educate.Poate peste vreo 300 ani!!!Poate vom intelege rolul mediului in care ne crestem copiii , generatia viitoare pentru binele nostru si al lor in egala masura.
Articole pe aceeași temă
Joi, 17 Martie 2016
Miercuri, 16 Martie 2016
Marţi, 15 Martie 2016
Sâmbătă, 12 Martie 2016
Joi, 25 Februarie 2016
Marţi, 23 Februarie 2016
Joi, 18 Februarie 2016
Joi, 10 Martie 2016
Miercuri, 09 Martie 2016
