Copilul nu vrea să doarmă singur! Ce au de făcut părinții

Anumite probleme de somn sunt mai des întâlnite la vârsta pediatrică, deși ele pot apărea și în viața adultă. Există copii care merg în somn și uneori se comportă ca și cum ar dori să evadeze.

Somnambulismul este mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani. Apare de obicei în prima parte a nopții, în timpul somnului profund. Medicul pneumolog Vera Pall ne explică ce tulburări de somn pot apărea la vârste mici și ce au de făcut părinții.

Cel mai adesea, aceste tulburări de somn sunt inofensive și nu necesită tratament medicamentos. Totuși, ar trebui luate unele măsuri de precauție pentru a preveni accidentarea copiilor.

Pavorul nocturn - copiii se ridică în șezut și țipă, transpiră, sunt congestionați la față, dar nu sunt treji. Încercarea de a-i liniști nu are efect. Dacă se trezesc, copiii sunt confuzi și dezorientați. Dimineața, nu își pot aminti nimic din cele întâmplate. Pavorul nocturn apare de obicei între vârsta de 4 și 12 ani, tot în prima parte a nopții. Părinții pot doar să stea lângă copii și să-i asigure că totul este în regulă. Crizele de pavor nocturn scad ca frecvență pe măsură ce copiii cresc.

Coșmarurile apar spre dimineață, iar copiii se trezesc înspăimântați. Sunt mai frecvente între 3 și 6 ani, apoi frecvența lor scade.

Enurezisul nocturn - unul din trei copii în vârstă de 4 ani încă udă patul noaptea în somn. Specialiștii în somn consideră enurezisul o tulburare când el apare după vârsta de 5 ani. Totuși, 1 din 10 copii cu vârsta de 6 ani și 1 din 20 de copii cu vârsta de 10 ani continuă să ude uneori patul noaptea. Deși părinții și copiii se îngrijorează, enurezisul adesea dispare de la sine de-a lungul timpului. Asta nu înseamnă că trebuie ignorat. Grijile și rușinea îi vor împiedica pe copii să petreacă noaptea la un prieten sau să meargă în tabără, de exemplu, și acesta va dezvolta o stimă de sine scăzută. Medicul de familie, pediatrul sau specialistul în somn vor investiga o posibilă tulburare medicală și vă vor sugera câteva strategii comportamentale.

Legănatul capului și al corpului - copiii adesea execută anumite mișcări ritmice înainte de somn, mișcări care au un efect de liniștire. Aceste mișcări dispar până la vârsta de 4 ani.

Pentru a avea o rutină bună de somn, medicul recomandă păstrarea unui program regulat pentru culcare și ora de trezire și încurajarea copiilor să doarmă singuri.

"Fiți consecvenți în aplicarea rutinei de somn! În primii ani, o poveste sau, mai târziu, o activitate relaxantă vor încuraja un somn bun. De la început, încurajați copiii să adoarmă singuri, în patul lor. Urmați propriile reguli în ceea ce privește somnul. Încercați să aveți un somn odihnitor, pentru a putea să funcționați optim în timpul zilei.

Aproximativ 84 de tulburări ale somnului pot afecta sănătatea și calitatea vieții. Aceste tulburări de somn includ dificultăți de adormire, treziri nocturne, somnolența diurnă, tulburări respiratorii, tulburări musculare, coșmaruri. Diagnosticul și tratamentul tulburărilor de somn necesită intervenția unei echipe formată din pediatru, medic ORL, psihiatru/psiholog, neurolog, endocrinolog, cardiolog, nutriționist", mai spune medicul.