Constănțenii nu vor să-și doneze organele

Un transplant înseamnă o a doua șansă la viață. Dar, în primul rând, trebuie găsit donatorul, ale cărui rude să fie de acord cu prelevarea unui rinichi, a inimii sau a unei bucăți de os. De ani buni, niciun constănțean nu a fost de acord ca el sau o rudă de-a lui să ofere această a doua șansă.

La Constanța, despre donarea de organe se discută doar teoretic. Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, cea mai mare unitate spitalicească din județ, are dotările necesare - există, de trei ani, o bancă de țesuturi și organe în cadrul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, dar nu a fost folosită niciodată -, ba chiar sunt și specialiști competenți în efectuarea unor astfel de intervenții complicate. Nu există, din păcate, donatori.
Dr. Cătălin Grasa, directorul medical al spitalului, a declarat, pentru "Cuget Liber", că problema este mai veche.
"La Constanța, nu au fost donatori de organe, iar anul trecut, nici transplanturi nu au fost efectuate. În ceea ce privește donatorii, tot timpul am avut probleme. În general, pacienții care sunt potriviți pentru donarea de organe sunt tinerii care au suferit traumatisme. Trebuie însă, după cum impune legislația, acordul familiei. Iar rudele sunt reticente. Apoi, nu știu, este posibil să fie și o disfuncție la nivelul responsabililor care coordonează acest sector în Terapie Intensivă. Poate este și felul nostru, al românilor, de a gândi. La Târgu Mureș, Cluj, Iași sau Timișoara, rudele au început să fie de acord cu donarea de organe. Noi suntem un centru de transplanturi relativ tânăr; trebuie unse toate rotițele, începând de la donatori", a afirmat medicul chirurg.

Sunt constănțeni care așteaptă un transplant
În ceea ce privește transplan-turile, nu au fost efectuate din ace-lași motiv, al lipsei donatorilor.
Dr. Vasile Sârbu, medic chirurg în cadrul Spitalului Județean Constanța, a afirmat că fonduri au ajuns în județul nostru. Suficiente doar pentru câteva transplanturi, dar au ajuns. În schimb, nu s-au găsit donatori compatibili.
În schimb, sunt, după cum au ară-tat ambii chirurgi, liste de așteptare. La finalul anului trecut, 15 persoane erau trecute în evidența Clinicii de Chirurgie ca așteptând celule hepatice.
Chiar dacă nu sunt donatori, specialiștii vor să fie pregătiți. Astfel că, de fiecare dată când primesc o solicitare din partea unui bolnav care are nevoie de un transplant, efectuează toate analizele posibile.
"La partea de pregătire a pacientului receptor, de laborator, suntem puși la punct. Efectuăm tipizările, să vedem exact ce bază genetică prezintă pacienții, pentru a ști cu cine sunt compatibili", a completat dr. Cătălin Grasa.

Consimțământul prezumat, respins de deputați
În prezent, pentru a deveni donator de organe, este nevoie de exprimarea consimțământului explicit: fie când donatorul este în viață, în fața notarului, fie din partea rudelor, când donatorul este în moarte clinică. Specialiștii au pus în discuție, de doi ani, necesitatea introducerii acordului prezumat, pentru a crește numărul donatorilor. Adică, dacă pacientul nu și-a exprimat refuzul în timpul vieții, este considerat automat donator de organe.
Deputații români nu au fost însă de acord cu această inițiativă și au respins proiectul de lege, în cursul săptămânii trecute.
Dr. Tudor Ciuhodaru, deputat, consideră că, astfel, s-a reușit oprirea potențialelor abuzuri. "A lăsa pacientul fără dreptul de a alege deschide calea abuzurilor și traficului de organe", a afirmat medicul.