Bronșiolita afectează majoritatea copiilor de vârstă mică

Alţi viruşi asociaţi cu bronşiolita sunt rinovirusul, virusul gripal şi metapneumovirusul uman (hMPV). Cu toate că nu există un consens medical cu privire la definiţia bronşiolitei, boala este asociată cu episoade de dificultăţi de respiraţie sau şuierături, precedate de simptomele unei răceli obişnuite.

Specialistul susține că, din punct de vedere clinic, afecțiunea se caracterizează prin acumularea de mucus în căile respiratorii mici ale plămânilor (bronhiole). Sunt specialiștii care afirmă că aproape toţi copiii din lume sunt contaminaţi înainte de a împlini patru ani. Deşi bronşiolita poate afecta orice copil, este mult mai frecventă la copiii alăptaţi şi la cei imunocompromişi. Ca urmare, unii dintre cei mai comuni factori de risc sunt următorii: nasul şi căile respiratorii sunt mult mai fragile decât cele ale adulţilor. În concluzie, arborele lor bronşic are un diametru mai mic. Astfel, atunci când se umflă, şansele de blocare sunt mult mai mari. Un alt risc îl prezintă copiii prematuri, precum și cei care au sistemul imunitar compromis sau boli pulmonare şi cardiovasculare concomitente. Totodată, expunerea la fum de tutun, şederea repetată în medii în care există mulţi copii şi expunerea la anumiţi compuşi chimici toxici pot fi de vină. De obicei, micuții dezvoltă următoarele simptome: dificultăţi de respiraţie, inclusiv respiraţie şuierătoare, tuse, oboseală şi febră. Aceste semne clinice, tipice unei răceli, preced bronşiolita. Apoi, se poate întâmpla ca muşchii din jurul coastelor să se afunde în timp ce copilul încearcă să inspire (retracţii intercostale). De asemenea, nările copilului se lărgesc atunci când respiră, ca o modalitate de a încerca să obţină mai mult aer, și, desigur, se confruntă cu o respiraţie rapidă. De cele mai multe ori, simptomele durează 12 zile. Cu toate acestea, o parte dintre sugarii afectaţi prezintă simptome timp de câteva săptămâni.