Bebelușii mai liniștiți nu se grăbesc să vorbească

Există copii absolut normali, care vorbesc mai greu și mai târziu. Potrivit specialiștilor, bebelușii mai liniștiți, care preferă contemplarea, urmăresc atent tot ce se petrece în jurul lor înainte de a avea dorința să-și exprime părerea.

Dezvoltarea fiecărui copil este individuală și constituie un proces foarte complex. Medicul pediatru Melisa Matei ne-a explicat că multe manifestări ale copilului se moștenesc de la părinți și strămoși, printre acestea numărându-se și vârsta la care începe să vorbească, să-i iasă dinții etc.
"A venit recent la mine o mămică teribil de îngrijorată că fetița ei, de doi ani și trei luni, nu rostește decât cuvintele de bază, gen mama, tata, apă… Deja își făcuse cele mai negre gânduri și nu își explica cu cine seamănă copilul ei, atât de liniștit și tăcut" - ne-a spus pediatrul, care atrage atenția părinților că dezvoltarea intelectuală a copilului depinde mult și de mediul și condițiile în care acesta crește.
Desigur, copilul care are o întârziere în dezvoltarea motorie/fizică va începe să vorbească mai târziu, însă în astfel de cazuri este nevoie de un consult neuro-psihiatric, din cauza iminentelor probleme de sănătate.
Specialista accentuează faptul că există copii absolut normali, dar care nu se grăbesc să vorbească, întrucât acest lucru depinde foarte mult de temperament sau de particularitățile individuale ale copilului.

Copilul vesel și activ vorbește mai devreme
Un copil vesel, activ, de obicei vorbește devreme. Potrivit specialistei, un copil mai liniștit, care preferă contemplarea, urmărește atent tot ce se petrece în jurul lui înainte de a avea dorința să-și exprime părerea. Totuși, atmosfera în care crește copilul, cât și atitudinea celor din jur față de el joacă un rol important.

Pornirile copilului nu trebuie inhibate
Pediatra ne-a explicat că vorbesc târziu și acei copii cărora nu li se vorbește sau, dimpotrivă, sunt îngrijiți de toată familia și nu li se lasă posibilitatea să spună și ei ceva. Faptul că li se ghicește și li se îndeplinește imediat orice dorință poate avea astfel de urmări. De aceea, medicul recomandă părinților ai căror copii nu se grăbesc să vorbească să fie răbdători cu ei, atenți și să nu le inhibe, sub nici o formă, inițiativele personale.
De asemenea, acești copii trebuie lăsați cât mai mult timp între alți micuți de vârsta lor, dacă se simt bine în compania lor. Trebuie să li se vorbească blând, folosind propoziții scurte și punându-se accentul pe cuvântul principal. Este bine să fie lăsați să numească obiectul pe care-l doresc, iar dacă totuși nu o fac, să nu insistați prea mult sau, în cel mai rău caz, să-i certați dacă nu reușesc să pronunțe cuvântul respectiv. La fel de important este să se vorbească foarte corect cu copiii, fără interjecții sau diminutive. Și, nu în ultimul rând, părinții trebuie să aibă în vedere controlarea auzului copiilor care nu se grăbesc să vorbească.