Avortul spontan, cea mai mare amenințare în primul trimestru de sarcină

În primul trimestru de sarcină, embrionul este cel mai vulnerabil. Teoretic, toate organele bebelușului se formează în primele trei luni de sarcină. Cea mai mare amenințare în primul trimestru este pierderea sarcinii (avortul spontan).

Pierderea sarcinii și avortul se referă la întreruperea sarcinii înainte de momentul în care fătul poate supraviețui extrauterin, măcar pentru câteva minute. Aceasta înseamnă, de regulă, înainte de 20 de săptămâni de gestație. După 20 de săptămâni, fenomenul se numește naștere de făt mort intrauterin, se arată în "Ghidul Sănătății Familiei", Editura All.
Aproximativ 50% din ovulele fecundate se elimină spontan, majoritatea înainte ca femeia să-și dea seama că este însărcinată. Procentajul de avorturi spontane, la femeile care știu că sunt însărcinate, este de 15%. trei pătrimi dintre aceste avorturi au loc în primul trimestru de sarcină. Factorii de risc pentru pierderile de sarcină sunt: vârsta mai înaintată a mamei, dificultățile de a rămâne însărcinată și pierderile de sarcină în antecedente. În primul trimestru, avortul spontan se produce cel mai frecvent după moartea embrionului sau a fătului.
Cea mai frecventă cauză de pierdere a sarcinii, în aproximativ 60% din cazuri, este o anomalie de dezvoltare, cel mai adesea produsă de o aberație cromozomială. Alte cauze posibile pot fi: infecții, un diabet al mamei de care aceasta nu știa și malformații și afecțiuni uterine.
Femeile care prezintă avorturi spontane deseori se culpabilizează. Este normal să căutați o explicație în cazul unei pierderi de sarcină, dar încercați să nu dați vina pe dumneavoastră. Stresul nu constituie, aproape niciodată, o cauză de pierdere a sarcinii. Primul simptom al unei eventuale pierderi de sarcină este, de obicei, sângerarea vaginală însoțită sau nu de dureri.
O pierdere inevitabilă de sarcină este acompaniată de o durere în etajul abdominal inferior sau de o durere de spate. Durerea poate fi surdă, continuă sau ascuțită și intermitentă. Sângerarea poate fi abundentă. Puteți elimina țesuturi prin vagin, reprezentând embrionul și placenta.

Ce teste trebuie să facă o gravidă
Este necesară efectuarea unei ecografii transvaginale, cu mai multe roluri: confirmarea prezentei sarcinii, localizarea acesteia (intrauterină sau extrauterină / ectopică); vârsta; viabilitate; depistarea sarcinilor multiple (sarcina gemelară).
După confirmarea sarcinii, se recomandă testele de sânge și de urină absolut necesare pentru urmărirea bunului mers al acesteia. Se recomandă următoarele ana-lize uzuale: grup sanguin, Rh, test pentru sifilis, test pentru infecția HIV, testare pentru hepatita tip B, teste de anemie (hemoleucograma completă), glicemie, sumar de urină și urocultură, examen bacteriologic și citologic al secreției vaginale (frotiu de secreție vaginală și examen Babeș Papanicolau), precizează Nirvana Georgescu, Quality Manager Medicover.
Pentru asigurarea maximumului de siguranță, se mai pot face testări pentru infecția cu Toxoplasma gondii, un parazit care, dacă apare pe perioada sarcinii, poate produce moartea fătului sau toxoplasmoza congenitală, testarea pentru infecția cu Citomegalovirus, un virus foarte răspândit, care se poate transmite de la mamă la făt, având ca urmare moartea acestuia sau apariția de malformații grave, testarea pentru infecția cu Rubeola – prezența anticorpilor de protecție IgG. Prezența acestor anticorpi indică faptul că mama are imunitate împotriva bolii (a fost vaccinată sau a trecut prin boală) și testarea pentru hepatita cu virus C. În plus, o femeie gravidă trebuie să efectueze testele pentru depistarea precoce a Sindromului Down.