Abuz fizic sau psihic? Cât de grave sunt consecințele traumelor din copilărie

1831
Abuz fizic sau psihic? Cât de grave sunt consecințele traumelor din copilărie - abuz-1401894049.jpg

Articole de la același autor

Sentimente de neajutorare, de abandon și de nesiguranță sunt cele care se manifestă extrem de violent pentru cei care au suferit fie în copilărie, fie în viața adultă. Toți acești factori, spun psihologii, duc la incapacitatea de a construi relații afective

sau sociale, de a avea o perspectivă sănătoasă asupra vieții. Cât de grave sunt consecințele traumelor și ce au de făcut "victimele" lor, ne explică psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Separarea timpurie de mamă, avortul, decesul unei persoane dragi, divorțul sau problemele familiei reprezintă traume existențiale. De la cele care intervin în copilărie și până la cele care încheie o etapă importantă de viață, toate aduc la fel de multă suferință.

Ori de câte ori auzim cuvântul "traumă" încercăm să empatizăm cu ceea ce s-a întâmplat, iar în interiorul nostru există, în acel moment, un amalgam de emoții contradictorii. Suntem afectați emoțional, chiar dacă nu suntem implicați în mod direct în acea situație.

"De ce se întâmplă toate acestea? Se spune că noi avem viață psihică încă din viața intrauterină, iar psihicul nostru dezvoltă emoții încă de la aceea vârstă. Toate trăirile emoționale rămân acolo, în subconștientul nostru, care la momentul oportun reacționează în funcție de traumele trăite de fiecare dintre noi.

Dar ce este de fapt o traumă? Fiecare dintre noi ar fi tentat să răspundă: abuzuri fizice sub orice formă asupra vieții cuiva. Da, este oarecum adevărat, pentru că este vizibil. Dar, de fapt, trauma repre-zintă orice eveniment ce apare la un moment dat în viața fiecăruia dintre noi și care depășește posibilitățile noastre de adaptare, ce ne afectează capacitatea de face față în mod adecvat stresu-lui și care, implicit, duce la o sensibilizare excesivă la emoțiile ulterioare, indiferent de natura lor", explică psihoterapeutul Cristina Gemănaru, specialist în cadrul Centrului Psihologic Marea Neagră Constanța.

Modul de a iubi se învață în copilărie

Relația dintre părinți este un exemplu pe care copiii îl vor urma în propriile vieți adulte. Ea creează o imagine asupra iubirii și a sentimentului de siguranță într-o relație afectivă. Traumele emoționale, alături de abuzurile fizice, lasă urme adânci în sufletul fiecăruia, indiferent de vârstă și sex. Iar mai presus de orice, traumele emoționale sau de orice altă natură, avute în copilărie, rămân veșnic niște răni cicatrizate ce vor influența evoluția emoțională a copilului.

"Una dintre cele mai intense traume emoționale suferite în copilărie este abandonul, care nu se rezumă doar la lipsa ca stare fizică a unuia dintre părinți, ci și la indisponibilitatea acestuia față de copil. O altă variantă este aceea în care unul dintre părinți este alcoolic sau o persoană irascibilă, în permanență nervoasă, față de care copilul dezvoltă un sentiment de teamă în a-l aborda.

Astfel, copilul va deveni un adult ce va simți nevoia în mod compul-siv să fie reasigurat că nu va fi abandonat, va sufoca partenerul/partenera de viață cu această reasigurare solicitată în mod repetat, partener ce mai devreme sau mai târziu va pleca. De ce? Pentru că își dă seama că este traumatizat psihic de către persoana din viața lui. Și iată cum cercul traumelor se lărgește. Persoana traumatizată emoțional din copilărie dezvoltă sentimente de frică și panică ce se activează ori de câte ori relația este în pericol, partenerul se simte încătușat și dezvoltă sentimente de sufocare și impulsivitate.

Un alt tip de traumă este privațiunea. Părinții sunt prea ocupați cu munca sau alte obiective sociale astfel încât să mai aibă timp să ofere copilului afecțiune, înțelegere, dorința de a comunica. Acest copil va avea sentimentul că nu există și va fi incapabil să realizeze un echilibru între cerere și ofertă. Va oferi prea mult și nu va fi capabil să ceară nimic în schimb.

Subjugarea, un alt tip de traumă emoțională întâlnită la o bună parte dintre copiii cu părinți dominatori ce nu permit sub nici o formă ca măcar uneori, aceștia să aleagă pentru ei, ci doar impun ceea ce ei își doresc. Mai târziu, la vârsta adultă, aceste persoane nu vor fi capabile să-și comunice părerile fie ele uneori și banale. Mai mult, își vor alege ca și parteneri tot persoane dominatoare ce vor fi capabile să le conducă viața, pentru că ei se simt neputincioși", completează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Lista traumelor este extrem de lungă și de diversă și cel mai important de reținut este că, alegerile ulterioare vor fi influențate profund de aceste experiențe nefericite în lipsa unui suport moral adecvat.

Traumele trebuiesc scoase la lumină și înțelese. Iertarea celor care le-au provocat face parte din procesul de vindecare. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Marţi, 08 Aprilie 2014
Stire din Sănătate : Cum ne ajută furia să evoluăm
Luni, 12 Mai 2014
Stire din Cetățenești : "Astea nu sunt mame!"
Pagina a fost generata in 0.4819 secunde