UE ne dă 30 miliarde de euro, dar nu ne bagă niciun cent în traistă

Dacă în perioada de preaderare la Uniunea Europeană România a primit, în calitatea sa de stat candidat, ajutor financiar sub formă de fonduri nerambursabile – mai exact programe PHARE, ISPA și SAPARD, de la 1 ianuarie 2007 situația a cunoscut o nouă direcție. Aderarea oficială a României la UE presupune faptul că țara va beneficia de ajutor financiar din bugetul comunitar. Dar pentru că "mulți vorbesc, puțini cunosc", procesul de infor-mare exactă este esențial, tocmai pentru a evita confuziile, dezbaterile vagi în necunoștință de cauză.
În acest sens, România va primi, în perioada 2007 – 2013, între 28 și 30 de miliarde de euro fonduri nerambursabile, suma din care aproximativ 11 miliarde de euro vor fi destinate domeniului agriculturii. Și pentru că tara noastră nu este tocmai expertă la capitolul negocieri cu UE, ea va primi doar jumătate din fondurile care i-au fost destinate inițial. De remarcat este și faptul că România va contribui, drept urmare a angajamentelor de stat membru al UE, cu aproximativ 1,1 miliarde de euro la bugetul comunitar și asta până în 2013.
Printre cele 14 domenii care pot beneficia de finanțare din partea UE se numără cercetarea și dezvoltarea tehnologică, transportul, energia, turismul, cultura, dar și dezvoltarea capitalului uman și promovarea dezvoltării parteneriatului.
Nedumeriri sunt și la capitolul cheltuirii fondurilor europene, acestea din urmă neputând fi controlate după bunul plac al autorităților centrale. Cea mai mare parte a acestor bani nu vor putea fi utilizați decât pentru finanțarea de proiecte, finanțare care însă nu se va face integral. Astfel, pentru proiectele realizate în București, finanțarea va acoperi un procent de 50%, în timp ce în restul țării aceasta se va ridica la 60%. Ceea ce trebuie reținut este faptul că diferența va fi acoperită de solicitantul finanțării din fonduri proprii sau, în funcție de posibilități, din împrumuturi bancare. De aseme-nea, accesul la aceste fonduri nu este, teoretic, restricționat pentru persoanele fizice sau juridice.
Programele UE destinate finanțărilor sunt: Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR ) - care sprijină regiunile și zonele mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și IMM-uri; Fondul Social European ( FSE ) acela care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare a resurselor umane.
Un alt tip de program este FEOGA – Fondul European pentru Orientare și Garantare în Agricultură, care derulează măsuri în vede-rea modernizării agriculturii și dezvoltării rurale. IFOP – Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă este programul prin care se alocă bani pentru creșterea competitivității sectorului piscicol.
Rămâne de văzut în ce măsură autoritățile centrale și locale se vor descurca cu procesul de absorbție și gestionare optimă a fondurilor structurale și, înainte de toate, cum anume vor reuși acestea să se informeze corect, dar și să depășească dificultățile inerente care intervin atunci când vine vorba de cofinanțarea proiectelor. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, este vorba despre un ritm care până nu demult era străin autorităților de la București.

Dacă în perioada de preaderare la Uniunea Europeană România a primit, în calitatea sa de stat candidat, ajutor financiar sub formă de fonduri nerambursabile – mai exact programe PHARE, ISPA și SAPARD, de la 1 ianuarie 2007 situația a cunoscut o nouă direcție. Aderarea oficială a României la UE presupune faptul că țara va beneficia de ajutor financiar din bugetul comunitar. Dar pentru că "mulți vorbesc, puțini cunosc", procesul de infor-mare exactă este esențial, tocmai pentru a evita confuziile, dezbaterile vagi în necunoștință de cauză.
În acest sens, România va primi, în perioada 2007 – 2013, între 28 și 30 de miliarde de euro fonduri nerambursabile, suma din care aproximativ 11 miliarde de euro vor fi destinate domeniului agriculturii. Și pentru că tara noastră nu este tocmai expertă la capitolul negocieri cu UE, ea va primi doar jumătate din fondurile care i-au fost destinate inițial. De remarcat este și faptul că România va contribui, drept urmare a angajamentelor de stat membru al UE, cu aproximativ 1,1 miliarde de euro la bugetul comunitar și asta până în 2013.
Printre cele 14 domenii care pot beneficia de finanțare din partea UE se numără cercetarea și dezvoltarea tehnologică, transportul, energia, turismul, cultura, dar și dezvoltarea capitalului uman și promovarea dezvoltării parteneriatului.
Nedumeriri sunt și la capitolul cheltuirii fondurilor europene, acestea din urmă neputând fi controlate după bunul plac al autorităților centrale. Cea mai mare parte a acestor bani nu vor putea fi utilizați decât pentru finanțarea de proiecte, finanțare care însă nu se va face integral. Astfel, pentru proiectele realizate în București, finanțarea va acoperi un procent de 50%, în timp ce în restul țării aceasta se va ridica la 60%. Ceea ce trebuie reținut este faptul că diferența va fi acoperită de solicitantul finanțării din fonduri proprii sau, în funcție de posibilități, din împrumuturi bancare. De aseme-nea, accesul la aceste fonduri nu este, teoretic, restricționat pentru persoanele fizice sau juridice.
Programele UE destinate finanțărilor sunt: Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR ) - care sprijină regiunile și zonele mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și IMM-uri; Fondul Social European ( FSE ) acela care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare a resurselor umane.
Un alt tip de program este FEOGA – Fondul European pentru Orientare și Garantare în Agricultură, care derulează măsuri în vede-rea modernizării agriculturii și dezvoltării rurale. IFOP – Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă este programul prin care se alocă bani pentru creșterea competitivității sectorului piscicol.
Rămâne de văzut în ce măsură autoritățile centrale și locale se vor descurca cu procesul de absorbție și gestionare optimă a fondurilor structurale și, înainte de toate, cum anume vor reuși acestea să se informeze corect, dar și să depășească dificultățile inerente care intervin atunci când vine vorba de cofinanțarea proiectelor. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, este vorba despre un ritm care până nu demult era străin autorităților de la București.