Egalitatea de șanse între femei și bărbați există doar la nivel declarativ

În ciuda democratizării societății actuale și a reconfigurării ideologice, discriminarea pe criterii de sex și stereotipurile de gen rămân caracteristici ale contextelor în care trăim și ne exprimăm. Delimitarea față de sistemele de gândire și percepție ale unui regim constrângător și misogin nu poate avea loc peste noapte și chiar dacă la nivel de acte normative se constată o echilibrare a măsurilor legislative românești cu directivele europene, în plan real încă există carențe în ceea ce privește politicile egalității de șanse între femei și bărbați.
Ultima directivă a Consiliului European în domeniul egalității de șanse pentru femei și bărbați a fost adoptată la sfâr-șitul anului 2004: Directiva Consiliului 2004/113/EC din 13 decembrie 2004 asigură egalitatea de tratament între femei și bărbați cu privire la accesul și furnizarea de bunuri și servicii. Aceasta este prima directivă care face referire la egalitatea de tratament între femei și bărbați în afara sferei muncii. Dispozițiile ei prevăd în principal sistemul de calcul al primelor de asigurare, statele membre ale UE, deci și România, având obligația să transpună dispozițiile directivei în legislația națională până la 21 decembrie 2007 și să elaboreze rapoarte naționale privind modul lor de aplicare până la data de 21 decembrie 2009.
Contrar faptului că legislația europeană și românească în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați acoperă o largă arie a problematicilor discriminării sexuale pe piața muncii, provocarea sau dificultatea rămâne totuși în a implementa în plan real prevederile legale și în a crea un cadru instituțional funcțional, capabil să monitorizeze cazuistica egalității de șanse.
Ulterior aderării la UE, angajatorii din România sunt obligați să respecte directivele europene cu privire la egalitatea de tratament între femei și bărbați. Sarcina de a monitoriza, de a combate și, în ultimă instanță, de a elimina toate formele de discriminare pe considerente de sex revine unor instituții ca Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între femei și bărbați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Inspecția Muncii.
În contextul în care UE manifestă, în prezent, o politică suspect de permisivă la adresa României, sarcina combaterii stereotipurilor sexuale și de gen rămâne atât societății civile, cât mai ales presei. Centrul pentru Jurnalism Independent susține necesitatea creării unor politici publice referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați, în timp ce presa de gen promovează imaginea unei femei care contrazice toate clișeele identitare ale fostului regim.

În ciuda democratizării societății actuale și a reconfigurării ideologice, discriminarea pe criterii de sex și stereotipurile de gen rămân caracteristici ale contextelor în care trăim și ne exprimăm. Delimitarea față de sistemele de gândire și percepție ale unui regim constrângător și misogin nu poate avea loc peste noapte și chiar dacă la nivel de acte normative se constată o echilibrare a măsurilor legislative românești cu directivele europene, în plan real încă există carențe în ceea ce privește politicile egalității de șanse între femei și bărbați.
Ultima directivă a Consiliului European în domeniul egalității de șanse pentru femei și bărbați a fost adoptată la sfâr-șitul anului 2004: Directiva Consiliului 2004/113/EC din 13 decembrie 2004 asigură egalitatea de tratament între femei și bărbați cu privire la accesul și furnizarea de bunuri și servicii. Aceasta este prima directivă care face referire la egalitatea de tratament între femei și bărbați în afara sferei muncii. Dispozițiile ei prevăd în principal sistemul de calcul al primelor de asigurare, statele membre ale UE, deci și România, având obligația să transpună dispozițiile directivei în legislația națională până la 21 decembrie 2007 și să elaboreze rapoarte naționale privind modul lor de aplicare până la data de 21 decembrie 2009.
Contrar faptului că legislația europeană și românească în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați acoperă o largă arie a problematicilor discriminării sexuale pe piața muncii, provocarea sau dificultatea rămâne totuși în a implementa în plan real prevederile legale și în a crea un cadru instituțional funcțional, capabil să monitorizeze cazuistica egalității de șanse.
Ulterior aderării la UE, angajatorii din România sunt obligați să respecte directivele europene cu privire la egalitatea de tratament între femei și bărbați. Sarcina de a monitoriza, de a combate și, în ultimă instanță, de a elimina toate formele de discriminare pe considerente de sex revine unor instituții ca Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între femei și bărbați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Inspecția Muncii.
În contextul în care UE manifestă, în prezent, o politică suspect de permisivă la adresa României, sarcina combaterii stereotipurilor sexuale și de gen rămâne atât societății civile, cât mai ales presei. Centrul pentru Jurnalism Independent susține necesitatea creării unor politici publice referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați, în timp ce presa de gen promovează imaginea unei femei care contrazice toate clișeele identitare ale fostului regim.